Prin gândurile-albastre se deșirau poeții,
Să legene în seară vocalele în vers,
Să licăre pe buze un dor de univers
Și-n poezie-s glasuri cu-aroma dimineții.
În ruginite timpuri se scaldă astăzi rima,
Poeții rătăcesc prin ale lumii valuri
Și marea de cuvinte cuprinsă e în aburi,
Iar șoaptele amare suspinul îl animă.
Din treptele durerii se-nalță versuri albe:
Răsfrânge țărmu-n două la mal de dor uitat,
Cuvintele-nroșite din ochi s-au adăpat
Și-n strigătele nopții descalecă silabe.
Văpăi aprinse-n ceruri de literele surde
Cuprind în dansul lor si straiele cernite,
Ecou înăbușit de clipele-obosite
Pecetluiesc noianul trăirilor absurde.
Cu suflete-nmuiate în călimari de doruri,
Așternem rime mute în pași de dans anost.
Prin umbrele timide și timpu-i făr' de rost,
Iar dragostea-și încearcă și ultimele zboruri.
Adaugă un comentariu
Doamna Vasilisia, impreuna cladim universul poeziei, va multumesc mult!
Doamna Angelina, multumiri pentru darul d-voastra!
Gina, multumesc, poezia ne este numitor comun!
Domnule da Coza, multumiri alese pentru semnul lasat!
Foarte frumos! Felicitări!
Superb! Felicitări!
Felicitări, Silvia! Ultima strofă m-a cucerit!
O ars poetica reușită!
Încântat.
da Coza
Dragos, mii de multumiri, sa ne fie tuturor!
Draga mea Corina, lasam cu fiecare pas facut o firimitura din sufletele noastre aici pe aceasta ''hartie virtuala'', drag popasul tau!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE