Miresme în poeme

[talpos silvia]

Ne-am sărutat, iubite, altarele tăcerii
O trecere hoinară, surâsul înălțării.
Înaripate vise din rouă s-au desprins 
Iubirile celeste în roșu ne-au cuprins,

Murind ca să renască în versul argintat,
În lacrimi colorate de pasul cadențat,
Să picure trăirea în vers și șoapte calde,
În primăveri crescute în tainice smaralde.

Ne-am sărutat, iubite, în freamătul viorii,
Prin glasuri adăpate de sunetul culorii,
Pe malul unui gând, parfumul amintirii
Rescrie obsesiv cuvântul dat iubirii.

Pe colț de țărm albastru, ne-am rătăcit în doi,
Să cernem astăzi timpul ce-a mai rămas în noi
Vom aștepta corăbii în valuri agitate
Să împletească drumul cu clipe dantelate.

Ne-am sărutat, iubite, în clipele de ieri
Ne-a îmbrățișat amurgul, acolo-n depărtări.
Îmbracă-mă în albul din blânde crizanteme,
S-aștern pe pragul nopții miresmele-n poeme.

[talpos silvia]

Multumesc, Domnule da Coza!

[talpos silvia]

Drag de pasul tau , Gina!

[talpos silvia]

Multumesc mult pentru trecere si popas, Augusta!

[talpos silvia]

Corina, multumiri alese pentru semn si popas!

[talpos silvia]

Multumesc mult, doamna Sofia!

[Ion Lazăr da Coza]

În toate situațiile de față, iubite, trebuie așezat între virgule!

Versurile, în sine, nu fac poezie. Trebuie un liant.

Am reținut mai multe imagini reușite.

da Coza

[gina zaharia]

Freamătul viorii a dat glas poeziei.

[Chris]

Frumos, am citit cu plăcere, :)

[Corina Militaru]

Pe colț de țărm albastru, am poposit cu drag :)

[Sofia Sincă]

Dragă Silvia este ca şi cum nu ai vedea pădurea de copaci. De focul prozodiei ai pus versuri la întâmplare, care nu au legătură între ele, unele au sensul rătăcit chiar acolo în vers. Prima şi a doua strofă sunt formate sub aceste intenţii. Apoi există un fel de a descrie mai romantic. Oricum eu aş scoate primele două strofe.

Dar asta este doar părerea mea.!

Sofy