vreascurile dor când trosnesc a dragoste?

[gina zaharia]

lasă holdele acelea arămii și vino să ne amăgim
din același ram
unde fructele nu s-au pârguit niciodată
e singurul care oferă aromă îndrăgostiților
de lângă vii de peste râuri din ochii privighetorilor
descântecele trec șirag de la mine la tine
ne-au cotropit

noaptea își descheie cămașa îi simți respirația
ți-e dor de conturul foșnetului mov
prinzi stelele și mi le arunci pe piept
să ardă
știu ai făcut un foc cât Carpații ăștia de ne țin prizonieri
vreascurile dor când trosnesc a dragoste?

în leagănul nostru visele nu au vârstă
aș locui în tine pentru o vreme cu toate leacurile din care m-ai îmbătat
câte mângâieri am pierdut
câte dealuri au urcat pe lângă mine spre toamnă
le știu pe nume erai călător pe trupul lor
și-mi petreceai umbra spre creste

atunci ți-am învățat chipul și mi-am petrecut jumătate din poveste cu el

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ioan!

[gina zaharia]

Miha, când mă gândesc că am scris-o direct pe blog și am zis: ce-o ieși...:)) Mulțumesc și pentru muz, da' tot imaginaţia e mai sănătoasă. Zic eu!))

[gina zaharia]

Găbița, am cules holdele iluziilor:)) Drag,

[gina zaharia]

Mulțumesc, Angy! Seară frumoasă!

[Mihaela Roxana Boboc]

Foarte bună poezia! Are tot ce-i trebuie, în formulă completă. Să-ți trăiască muzul, că ești tare inspirată :)

știu ai făcut un foc cât Carpații ăștia de ne țin prizonieri 
vreascurile dor când trosnesc a dragoste? 

[Gabriela Grădinariu]

Cum se nasc metaforele tale una din alta, ca un foc de artificii! Inconfundabilă, admirație!

[Nădejde Angelina]

Superb! Admiraţie!

[gina zaharia]

Multumesc, Mircea! Gand bun!

[gina zaharia]

I-am darit camasa nptii, Sofy, si toate stelele-s pe ea! Multumesc!

[Dumitrescu Mircea]

  Ma inclin fara rezerve in fata harului !