Șuvița ce-ți cade pe frunte

[Manuela Munteanu]

E uimitor cum mă bântuie
șuvița ce-ți cade pe frunte!
De cel puțin o viață
am fost îndrăgostită de ea
cu cel puțin o iubire
am căutat-o în viață...
Noaptea, simt cum îi crește
linia subțire și neagră
prin fractalul viselor mele.
Este singura lumină
care-mi străbate vederea
și-mi topește genunchii.
E ca un ac de ceasornic
ce-mi împunge destinul
cu murmur în carne
cu alint peste gânduri
cu flori la încheieturile mâinilor mele.
Sau poate un semn de circulație
la marginea sensului vieții
spre o nevinovată întâlnire.
O întâlnire cu iubirea
care bântuie
șuvita ce-ți cade pe frunte...

[Nikol MerBreM]

Dragostea ca un fir roșu ce se insinuează peste tot, de la trup la gânduri și vise! Frumos! 

Drag,

Nikol

[Manuela Munteanu]

Încântată de vizită, doamnă Monica Pester! Mulțumesc mult pentru apreciere!

[Manuela Munteanu]

Mă bucur că v-a plăcut poezia mea de azi,  doamnă Ana Cîmpeanu! Chiar așa s-a dorit, delicată și senzuală. Vă mulțumesc mult pentru confirmarea năzuinței mele!

[Monica Pester]

Dorință transpusă delicat în imagini. Frumos !

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, domnule Gheorghe Pârlea, pentru semnul trecerii!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult pentru apreciere,  doamnă Nuța Crăciun! Fără o rigoare a formei, substanța trăirii a fost un pic mai ușor de redat și mă bucur că am reușit să fac să și placă rândurile mele! Da, scrisul italic este preferatul meu, pentru că are o formă elegantă de conturare a literei. Dar pot renunța la el fără probleme, dacă vor mai fi ,,reclamații". Onorată că v-am avut ca oaspete!

[Manuela Munteanu]

Mă bucură că ați simțit candoare și senzualitate, domnule Mihai Katin! Îmi este greu să mă autoevaluez în cazul acestui stil, care nu este neapărat pe frecvența sufletului meu, dar, iată, că poate fi un instrument de redare a peisajului sufletesc. Vă mulțumesc mult pentru rezonanță!

[Nuta Craciun]

Mi-a plăcut ”pretextul” acestei iubiri care bântuie.... și la fel ”lumina care îmi topește genunchii”, semnul de circulație care indică ”sensul vieții”, ”florile de la încheieturile mâinilor”... 

E un poem cu imagini sensibile, personal mă deranjează puțin scrisul italic dar probabil că autorului îi este mai aproape de suflet. 

[Mihai Katin]

este  interesant  cata candoare  si  senzualitate intr-un  poem avand  drept motto  si  obsesie:

Șuvița ce-ți cade pe frunte!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, domnule Alexandru Bolache! Sunt încurajatoare cuvintele dumneavoastră, pentru că este un stil pe care îl abordez rar, numai din dorința de a-mi împrospăta poezia. Nu știu de ce rimele sunt cele care îmi oferă satisfacția muncii. Recunosc, în schimb, o mai largă posibilitate de stăpânire a unei traiectorii dorite. Vă mai aștept.