dincolo de nori
lumina nu încetează să existe
privesc cerul
ecoul pașilor străini
se sparge înainte să mă atingă
universul mă cheamă
tăceri cu rădăcini adânci
în noapte adorm suspinând
lacrimi în șoapte
umbre păzite de stratul gros de humă
nu-mi cer să fiu altcineva
strălucesc în întuneric
secundele cu ace grăbite îmi înțeapă rănile
devin o rugăciune deasupra durerii
și-mi odihnesc sufletul pe brațele infinitului
Adaugă un comentariu
Dincolo de umbre și răni, poemul tău păstrează mereu o fereastră deschisă spre lumină. Mi-au plăcut îndeosebi „tăcerile cu rădăcini adânci” și secundele care „înțeapă” rănile – imagini puternice ale unei dureri interiorizate. Iar finalul aduce o frumoasă împăcare: sufletul își găsește odihna pe „brațele infinitului”. Sensibil și profund, Nicoleta!
Mulțumesc, Chris!
mi-a placut finalul in mod deosebit si ideea din acest vers: tăceri cu rădăcini adânci
Vă mulțumesc, domnule Crinu Sorin Leșe pentru lectură.
Poate că poezia este tocmai această trecere tainică dintre ceea ce trăim și ceea ce reușim, în cele din urmă, să transformăm în lumină.
Vă mulțumesc mult pentru această interpretare, domnule Grig Salvan. „Strălucesc în întuneric” s-a născut tocmai din această căutare a unei lumini aproape imperceptibile, dar care există chiar și atunci când întunericul pare să cuprindă totul. Mă bucur că ați simțit această dimensiune a poemului.
Domnule Mihai Katin, mulțumesc pentru felul în care ați privit dincolo de cuvinte, dincolo de durere, dincolo de tăcere!
"Tăceri cu rădăcini adânci strălucesc în întuneric
Secundele cu ace grăbite îmi înțeapă rănile."
O meditație existențială, cu sufletul străbătând „dincolo de nori”, sub tentația misterului de dincolo de stele și a infinitului. Îmi place mult expresia „strălucesc în întuneric”. Întunericul domină întreg Universul în care negrul e copleșitor iar lumina și strălucirea doar punctiforme, ființa noastră e infinitezimală la proporțiile colosale ale universului infinit, dar, asemeni stelelor, strălucește în întunericul adânc ce ne înconjoară.
devin o rugăciune deasupra durerii
și-mi odihnesc sufletul pe brațele infinitului aici este nu un final ci acea EXTENSIE MIRACULOASA A LIRISMULUI PRIN CARE POETA NE DEZVĂLUIE PARADIGMELE CE DECURG DIN EXPERIENTELE POETICE PERSONALE...
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media)
CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media)
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
***
Pentru scadența din septembrie 2026 au donat:
© 2026 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE