Ultimul tren

[Mioara Manoilă]

În gară nu e nimeni, e-aproape ora zece.
Septembrie și-adună bagajele din drum.
O ploaie cade rară, se scutură și trece,
Ultimul tren se pierde învăluit în fum.

Din felinar se scurge un fir ce arde-n tihnă.
Acarul se retrage la masa lui de ieri,
Aprinde o țigarã din ultima lumină
Şi-nchide depărtarea în şinele de fier.

[Mioara Manoilă]

Bolache Alexandru, vă mulțumesc!

[bolache alexandru]

O trecere fugitivă printr-o gară pustie... Un ultim tren, poate fi o poezie parabolă și nu numai. Am citit cu plăcere!

[Mihai Katin]

În gară nu e nimeni, e-aproape ora zece.
Septembrie și-adună bagajele din drum.
O ploaie cade rară, se scutură și trece,
Ultimul tren se pierde învăluit în fum.  este  o  melancolie  atat de profunda  ,o  traire  adevarata ,un tablou  sublim  ce  il  privesti  uneori   indelung  fara  sa stii de ce...pacat ,mare  pacat   cas poemul  este atat de scurt!

[Mioara Manoilă]

Manuela Munteanu, mulțumesc mult!

[Manuela Munteanu]

O gară într-un septembrie trist, un clarobscur al vieții necesar a fi vindecat. Tare frumos!

[Mioara Manoilă]

Vasilisia, da, a fost o perioadă când gările mi-au fost motiv. Am renunțat, cineva, de mult,  m-a certat și a avut dreptate. Le mai amintesc uneori, dar tristețea lor s-a stins. 

Mulțumesc pentru răbdarea cu care mă urmărești, iar pentru sugestie, sigur că mi-o însușesc. Drag și prețuire!

[Vasilisia Lazăr]

Repetitiv apare motivul trenului în poezia ta, element care are o anumită simbolistică - călătorie, evadare, îndreptare spre noi tărâmuri, spre o altă viaţă / noi speranţe, regăsire, dar și despărțire. Aici e vorba de un ultim tren care pleacă, învăluit în fum. Poate fi septembrie, așa cum foarte bine, extrapolând, poate fi plecarea definitivă a unei iubiri. Foarte frumoasă și plină de înțelesuri poezia ta. O singură observație aș face. E vorba de versul Ultimul tren se pierde învăluit în fum. Se simte o ușoară aritmie la primul cuvânt, te forțează să pui accentul cum nu trebuie. Aș recomanda așa:

În gară nu e nimeni, e-aproape ora zece.
Septembrie și-adună bagajele din drum.
O ploaie cade rară, se scutură și trece,
C-un ultim tren ce pleacă învăluit în fum.

Varianta propusă de mine e facultativă, poți găsi ceva mult mai bun, cu condiția eliminării aritmiei. :)

Drag!

[Mioara Manoilă]

Cristea Florica, vă mulțumesc mult!

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Cred că întreaga poezie este o metaforă a plecării lui Septembrie. 

 Felicitări!