te aves bahtalo

[bolache alexandru]

prin sat de Bărăgan

trecea spre seară
în trei căruțe o șatră de țigani
o cioară veghea de sus
uimită că timpul îi uitase pe pământ
prin roțile și ele șovăielnice destinele curgeau pe rând
ca niste cruci desfigurate
de prea multă ură
trei generații rătăcite
purtând mândria prin ciulini
în marșul trist
în timpul comunist
pe drumul plin de bolovani
câinii lătrau de foame și de pribegire
deși sub coviltire cinci puradei
cântau cu foc a nemurire
e mai ușor când ești copil
chiar dacă ești brunet
poate la chip
poate la fire
la margine de sat au întins cortul
la margine de lume
la margini de blesteme
apoi alături au aprins și focul
și mai pe seară încinseseră
chiar jocul
sub mantia iubirii tale Doamne
suntem la fel
și albi și galbeni și bruneți și negri
chiar dacă ne desparte ura
ar trebui s-avem același țel
și-apoi din omenie
să împărțim norocul

* te aves bahtalo/ să ai noroc

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru comentariu domnule Grig! 

[Grig Salvan]

Tablou vivant ca în Țiganiada celor de la Phoenix, sau în Șatra lui Zaharia Stancu. O soartă precară de nomazi, în trecere dinspre necunoscut spre alt necunoscut, trecere simbolică de fapt pentru însăși viața noastră a tuturor, cu toții suntem un fel de nomazi călători pe Pământ, dinspre neant spre neant, de aceea ar trebui să ne simțim frați cu nomazii descriși aici, așa cum bine sugerează autorul în finalul poemului.

[bolache alexandru]

Da, Lisia! Ai dreptate... Mulțumesc pentru comentariu și domnului Mihai. Mărturisesc faptul că am copilărit într-un cartier cu mulți colegi din etnia romă... Am învățat să cânt la chitară cu ajutorul unuia... Am avut prieteni țigani pentru că ei așa se consideră... Sunt și ei oameni între oameni. Am simțit nevoia să scriu și pentru ei... 

[Vasilisia Lazăr]

Ar fi „sublimă, admirabilă, dar lipsește cu desăvârșire”. Nu există și nu poate exista, decât utopic, egalitate între oameni. Ne naștem diferiți, evoluăm diferit, trăim diferit și doar moartea ne „egalizează”.
În teorie există, de exemplu, egalitatea în drepturi și în fața legii, dar în practică unii sunt mai egali decât alții. „Că voi egalitate, dar nu pentru căței.” Din punctul meu de vedere, toți ar trebui sa aibă șanse egale. Doar atat. Apoi tratați după cum merită și după ce calități au fiecare.

[Mihai Katin]

sub mantia iubirii tale Doamne
suntem la fel....la  fel   a fost  doar  Adam  ,cand  s-a  prezentat  Eva  nimic  nu  a mai  fost la fel  si   oricum  Dumneeu  nu   pune  un  semn  de egalitate   intre  noi    caci   astfel   masura  pacatelor  ar  fi   masluita...

este  un  poem shukar  te diloav te hohauatu !!!!!in  traducere frumos,sa inebunesc daca  te mint!!!!!!

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru comentarii, doamnă Maria! Și pentru înțelegere pentru că uneori trebuie să vedem dincolo de culoarea pielii ori limba vorbită.  Mulțumesc și pentru semnul lăsat doamna Vasilisia.

[chindea maria elena]

Și aș mai adăuga că nu cred că-i vorba de „noroc” ci de alegere! Ce gânduri, afecte, principii dai voie să te locuiască este strict alegerea ta, nu a societăților sau oamenilor din jurul sau de deasupra ta!

[chindea maria elena]

Iubirea necondiționată! Așa cum ne-a profețit-o ca poruncă și țel fratele nostru Iisus! Și destul de rar pusă în practică, pentru că oamenii își pun tot felul de opreliști de rasă, de religie, de poziție socială ca să-și justifice neiubirea, să poată asupri aproapele!

Excelentă pledoarie pentru iubirea cristică, Alex!