Sub soarele măslinilor din Gaza

[gabriel cristea]

Se înfășoară frunzele pe stele,

precum șenilele de tanc, și-n gând

privesc cervida din pustie bând,

cu coarnele-înțesate de turele.

Plutesc metalice coleoptere

acolo sus, în vârfuri de copaci;

Un mușuroi se colorează-n maci;

Din cai rămân potcoave și caiele...

Se-aude-un vaier lung de alizee;

Și țărmu-i sângeriu și e proscris

- un porumbel în zbor a fost ucis,

lăsându-și albul pur peste tranșee...

Pe sârmele ghimpate-și plânge raza

un fluture firav și transparent;

Cadavrele se descompun latent

sub soarele măslinilor din Gaza...

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Maria Elena, pentru comentariul tău reverberant și apreciere!  

[gabriel cristea]

Monica, pacea o tânjim ca pe porumbelul alb venit la fereastra noastră. Dar el când este ucis și ne moare în palmă, noi trebuie să scriem cu sângele lui despre zborul său înfrânt și despre vânător. 

[chindea maria elena]

Poeții au fost dintotdeauna în tranșeele lumii, în linia întâi, unii chiar au plătit cu viața implicarea în lupta contra celor ce vor să subjuge lumea! Cuvântul e o forță energetică foarte mare și e bine ca cei ce au proprietatea cuvintelor să se implice! Să transmită în univers orice energie care se opune energiei întunericului, asupririi și distrugerii! Creatorii, sunt prin însăși esența lor - opusul  distrugătorilor! Fain poem angajant, Gabriel!

[Monica Pester]

Ar fi extraordinar dacă această pană cu care unii luptăm, s-ar dovedi o unealtă ce aduce pace !

Sper însă că vibrația unor astfel de oameni, poate , în final, să reducă impactul atât de agresiv al luptei pentru putere, în această lume, nu tocmai frumoasă !

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Monica! Eu nu pot trece fluierând prin epoca asta revolută, ca și cum nu se întâmplă nimic grotesc. Poezia e vis, iubire și luptă! 

[Monica Pester]

Câtă tristețe, revoltă si o îndreptățită indignare conțin aceste versuri !

Gabriel,