am testat singurătatea cu vârful degetelor 

în exil 

departe de locurile propice vieții 

o forțare a limitelor într-un mediu ostil 

rememorând orele târzii ale vieților precedente

e frig în orașul în care ne-am iubit cândva

șobolanii au ros izolația termică a peretelui dintre noi

și acum îți simt răceala

e un ger de crapă pietrele pe care ne-am scris cândva declarații de dragoste

tu zaci în pat cuprinsă de febră și îl aștepți pe dr. Jivago

eu îmi umplu pipa cu tutun și trag adânc în piept aerul viciat



în munți e și mai frig

pe sub ușa colibei pătrund meduze albastre de zăpadă

pe care numai eu le văd

e doar o altă…

aveai asupra mea 

puterea controlorului de bilete 

asupra câinelui pripăsit în tramvai 

care a uitat să-și composteze lătratul 

sau un polițist comunitar 

șef de parcare și "amendist" pe sectorul mașini ieftine 

(de la bmw x6 în sus curajul se diminuează și intră în schemă poliția adevărată) 

-scuzați pălăvrăgeala poetului luat de…

m-a trezit pulsul tău accelerat 

îți adormisem cu capul pe piept 

toată noaptea am ascultat cum se zbat valurile sub toracele tău 

cum se izbesc de sacii cu nisip așezați de mine în fața unui tsunami anunțat cu voce gravă la radio 

crainicul s-a sinucis la microfon 

tu ai coșmaruri 

te zbați în dreptunghiul alb al cearșafului 

devii tot mai mică

versul meu se termină acolo unde aș tăcea 

când recit 

versul meu e o linie continuă

transfer(ă) vocile din capul meu în mintea ta 

când scriu am o mulțime de capete cu ochii închiși 

când…

poetul iese în societate 

se încarcă de poezie 

apoi se întoarce în lumea lui izolată între patru pereți 

poetul merge la munte și scrie despre mare 

merge la mare și scrie despre culmile înzăpezite ale munților din satul natal 

pe tren se simte cel mai bine 

uneori chiar sub roțile lui 

poeții nu cumpără bilet niciodată 

ei merg cu nașul 

mereu își găsesc nașul 

și nu dau explicații nimănui 

de explicațiile lor n-are nevoie nimeni …

se trezesc dimineața devreme și stau la geam cât e ziulica de lungă 

de nu mai putem să venim beți de la crâșme că ne văd

nu mai putem trăi din pricina lor 

să ridicăm în orașul acesta un bloc doar pentru ei

un turn Babel al muțeniei 

un ghetou al pensionarilor cu cimitir de jur împrejur 

sau mai bine să construim un oraș al lor în care singurul vizitator poștașul să creeze ecouri dimineața pe străzile pustii 

să nu ne mai vadă 

să nu-i mai…

o femeie plinuță până la începutul anilor patruzeci 

când a prins(-o) războiul mondial și câteva războaie personale 

acum poartă pantaloni negri mulați pe oase și un tricou Slipknot 

dă din cap pe balade rock și adoarme uneori pe caldarâm 

când vremea se schimbă aleargă pe stradă strigând "pocăiți-vă" 

sau împarte Turnul de veghere și revista Metalhead 

mă invită uneori la ceai 

vorbim despre politică și citim ziarele …

femeia arabă 
un dram de lumină într-un giulgiu de umbre 
frumusețe cenzurată 
strivită cu pietre

în nebunia lui el uită că fără ea nu e complet 
jumătăți triste bântuie printre ruine în căutarea întregului 
fără lumină vor rătăci veșnic între două lumi 
captivi într-un giulgiu de umbre

sunt un cultivator de flori speciale 

albe albastre roșii 

Utricularia vulgaris 

Cephalotus follicularis 

Drosera rotundifolia 

și multe Nepenthes 

printre ele crește iarbă verde și grasă 

deasupra trupurilor chircite și arse 



e locul meu special 

primăvara stau pe o bancă între cireșii înfloriți și trag din lulea parfum de…

când ne-am despărțit am construit o păpușă voodoo 

pe care nu 

nu o înțep cu ace 

n-aș putea 

doar o îndop cu mâncare 

dulciuri peste dulciuri zi de zi 

îi cumpăr cele mai delicioase prăjiturele

vafe 

înghețată 

bomboane de ciocolată 

am auzit că ai devenit obeză "scumpy" 

nu-i nimic în curând vei…

sunt protectorul tău 

maestru al intruziunilor blânde prin vene 

filtrez cheaguri de tristețe 

în doi schițăm note comune folosind ca suport aerul îmbâcsit al minei 

suntem singuri în centrul nimicului 

nucleu ireal de atom în atom 

sunetul jupuirii pe viu laitmotiv al călătoriei între lumi 

semnalul e dat de prima picătură de cerneală 

un titan se descompune și compune din resturi de…

mi-e frig între pereții căptușiți cu hârtia poemelor 

postere și scrisori netrimise 

biografii Rockstar împrăștiate pe covor 

improvizez din sunete de pian o barieră între tăceri 

sticla cu vodka de la picioarele icoanei mă ademenește încontinuu 

monstrul crud și iresponsabil se hrănește cu speranțele mele 

caut un loc de joacă pentru creierul meu epuizat și subnutrit 

în beciul cu demoni e cald îmi pot întinde picioarele pe…

stau rezemat de șevalet cu o piatră în gură 

mă prefac plictisit de parcă aș fi în vizită la vreo mătușă care îmi povestește ultima telenovelă 

sorb cu paiul prin gaura cheii toată culoarea zilei și mă îmbăt cu aerul rarefiat al străzii 

inhalez noxe căci orașul este clădit peste o veche mină 

aud uneori la ore târzii minerii târându-se pe brânci prin camera mea 

mă prind de picioare și îmi toarnă pe gâtlej uraniu 

apoi pleacă mai…

dacă vrei să faci un desen cu sufletul meu așteaptă 

sunt momente în care pribegește prin alte trupuri înghețate de frig 

le oferă un dram de căldură 

se întoarce atunci când eu însumi mă fărâmițez sub greutatea vreunui iceberg 

am trăit câteva vieți la poli 

nord sau sud frigul e același 

pustiul 

printre ghețuri și timpul se scurge mai lent

noi pământenii suntem o rasă tânără 

copiii universului 

bunicii noștri dumnezei pierduți în negura timpului și-a spațiului au venit aici să colonizeze neantul 

sunt multe lucruri pe care oamenii ar trebui să le uite 

și multe pe care trebuie să le învețe 

dar deocamdată suntem prea aroganți să conștientizăm că suntem doar viermele care va evolua cândva

1.Anestezia cărnii

cand esti 90% spirit si 10% spirt(oase) 

începi să simți prin oase 

eternitatea plăcerii fără angoase 

sau divinități băgăcioase 

carnea moartă miroase 

spiritul se descoase 

de ale sângelui vase 

ești liber să dai pase printre crevase

un animal înspăimântat aleargă prin hățișuri 

inima lui bate sacadat 

precum inima ta când o ia razna în pieptul meu

cu toată viața ce ți-a rămas mă acoperi 

când norii de ploaie se adună în haite 

și îmi inundă gândurile

în noaptea asta ne-am cuibărit unul…

în epoca pixului și a hârtiei 

când facebook nu se inventase iar telefoanele erau fixe 

poeții publicau cărți 

care (da, ați ghicit) erau de hârtie 

și mirosea a litere proaspete pe strada Tipografiei și a pâine de la brutăria din colț 

și mai lătra un câine prin curtea bisericii de pe strada Dumnezeu 

cum adică nu există strada Dumnezeu?