Sfârșit de veac

[Corneliu Neagu]

Atâtea cărţi am adunat o viaţă –

de le privesc acum, îmi par străine,

le-aş arunca în clipa care vine,

dar, suspinând, de mine se agaţă

şi îmi vorbesc de zilele trecute, 

de anii duşi și de iubirea noastră,

de chipul tău, ce-apare la fereastră,

venind din depărtări să mă sărute!

 

Îmi vin în minte zilele de iarnă

când îmi citeai povestea din Macondo,

cu vocea ta plăcută intonând-o

ca ea, treptat, în mine să se-aştearnă.

Ne rătaceam prin veacul de iubire,

Remedios ne aştepta pe scară,

o admiram privind-o cum coboară,

ea ne scălda în blânda sa privire.

 

Acum, când veacul este pe sfârşite,

te-aştept să vii în fiecare seară,

când luna prin feresatră, de afară,

se scurge-n cărți cu raze poleite.

Vom termina povestea începută

cândva, demult, în seara neuitată,

ca la sfârşitul veacului redată,

să fie-a noastră veşnică redută.

 

 

 

 

 

 

 

[Mihai Katin]

Un veac de singurătate (în spaniolă: Cien años de soledad)  un roman scris de către câștigătorul Premiului Nobel în 1982, columbianul Gabriel García Márquez.Unanim recunoscută drept cea mai bună lucrare a lui García Márquez, „Un veac de singurătate” descrie istoria satului columbian fictiv Macondo.....

[Corneliu Neagu]

Stimate prieten și coleg de condei, Alexandru Bolache, sunt neclintit în a crede că ceea ce dumneavoastră denumiți "univers liric clasic", din care eu aș face parte, reprezintă poezia adevărată în frumoasa tradiție a marilor noștri poeți- Eminescu, Arghezi, Barbu, Păunescu etc -  mai ales în limba noastră fermecătoare în care se păstrează, la loc de cinste, articolul enclitic, ce dă un farmec de netăgăduit poeziei cu rimă și ritm. Nu am nimic a spune despre poezia fără rimă și ritm, spune ea totul. Mulțumirile mele sincere pentru lectură și mesajul lăsat!

[bolache alexandru]

Sunteti un trubadur la sfârșitul veacurilor... Surprindeți prin construcția  constantă a unui univers liric  clasic din care vrei să faci parte. Melancolie dulce melodie...

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, stimată doamnă Ana CÎmpeanu, pentru această frumoasă receptare a versurilor mele, pe care eu le-am scris, cu multă sinceritate, simțindu-mă, de bună seamă, purtat de gândurile mele prin Veacul De Singurătate al lui Gabriel Garcia Marquez! Onorat, peste măsură, de cuvintele dumneavoastră de apreciere!