Am învățat să colorez în monocrom…

[Mick Lorem]

(revizuită)

am învățat să colorez în monocrom

pe coala mea nocturnă

cerul

alb își lasă doar conturul

pe ascuțite margini de parom

ah

câte priviri

au șlefuit luceferi

să le probeze nimbul fiecare

și câte flăcări au căzut în zbor

după comete

cununându-și taina cu neantul

câtă lumină

se zbate-n micul univers

învelindu-se cu umbre nestemate

și câtă liniște străbate negrul meu strigând

ecouri

la vecie blestemate

am învățat să colorez în monocrom

pe coala mea nocturnă

cerul

alb își lasă doar conturul

pe ascuțite margini de parom

ah

câtă foame

îmi răscolește limpezimea

ating dement comoara cu neon

și-nvăluind fervid sporesc lucirea beznei

cu lumina mea

de om

Mick Lorem (Pur Negru #6#)

[Chris]

imi place mai mult asa...

[Mihaela Popa]

finalul are o frumuseţe deosebită

admiraţie!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

O poezie care s-a mai limpezit puțin. Practic ai delimitat strofele și ai modificat finalul. Dar a mai câștigat în valoare.

[Nădejde Angelina]

O poezie care mi-a plăcut. Am notat-o cu nota 9. Felicitări!

[Valeria Merca]

O poezie care nu a trecut neobservată în concurs. În postarea aceasta s-au delimitat strofele, un lucru cert și cred că ai mai scos o strofă. :)  Mesajul este puternic, vibrația intensă!

[Sofia Sincă]

Nu mai rețin exact poemul în altă variantă, dar aceasta este foarte reușită. Nevoia de lumină, de echilibru în acest univers, acut atinsă de versurile tale. Mesaj ascuns de metaforele ingenios construite.

Suntem însă, atât de mărunți în acest univers. Și totuși, spui tu,

sporesc lucirea beznei

cu lumina mea

de om

Prin urmare atâta timp cât ești om poți influența tot, inclusiv universul. Un gând măreț!

Felicitări!

Sofi