sezonul fluturilor

[petrut dan]

doamne cum mai ninge și ce viscol bate
din bătrânii munți unde frigul suie
îți voi face focul pârtie și poate
neaua nu va trece dincolo de frâie

și m-aș închina singur prin nămeți
de te-ai învoi vara să mai țină
nu sunt căprioare cât am eu săgeți
să-i plătesc iubirii partea mea de vină

și ne-am bucura după-această iarnă
eu și dumneata c-am trecut cu bine
parcă eu mai mult n-aș privi cum toarnă
când dintre noi doi tu mori pentru mine

m-aș uita pe geam m-aș uita prin casă
să mai pun un lemn tocmai și de-aceea
m-aș certa cu moartea doamnă mă mai lasă
să mai fac un ceai să-mi împac femeia

căci dac-am să plec cine-o va mai ține
nopți în șir de vorbă și făcut la stele
planuri pentru mâine și cum ne-ar sta bine
ea plângând în pumni eu printre ulcele

doamne câtă iarnă și ce noapte lungă
ne-a surprins în brațe și în așternuturi
și cât vezi cu ochii până sus la strungă
ning a-mpreunare fulgi în trup de fluturi

[petrut dan]

Chris, așa am zis și eu, mă bucură trecerea ta, cu drag!

[Chris]

foarte frumos sezon!

[petrut dan]

Lisia, o să ajungi să scrii comentarii mai frumoase decât poeziile, cred că realizezi. Ori faci intenționat?))) Minunate versuri, imagini aproape nepermis de frumoase, my lady!)

[petrut dan]

Gabriela, îți mulțumesc, și ție, îți răspund cu drag!

[petrut dan]

Amanda, dar am glumit când am zis că  nu ne contrazicem, iar contrazicerea ar trebui să fie constructivă, pe mine nu mă deranjează, chiar îmi doresc ca cititorul să participe cu imaginația lui și cu tot ce simte sau crede el, după cum am scris mie îmi place doar să deschid ușile, poezia are avantajul că lasă loc și dă ocazia la interpretări nelimitate așa că nu poate exista vreun motiv de supărare atunci când cineva citește altfel decât am scris eu, ba dimpotrivă, deci te mai aștept, cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

doamne câtă iarnă s-a pornit în lume

cum se-aud afară viscol și dihănii

ți-aș trimite-n cale șase cai în spume

înstelați și nobili înhămați la sănii

 

să te-aducă iute să te-aștept frumoasă

cu un vers și-un cântec blând să mă împaci

să mă iei în brațe să te pun la masă

s-adormim pe urmă liberi și săraci

 

dar e ger și-mi ninge totul fără tine

frig îmi e și frică și îmi este noapte

doar gonesc prin suflet doruri carpatine

cu păduri și focuri și cu mere coapte

Un poem care se înfățișează trăind. Dacă mi-a plăcut? Puțin spus. Altfel imaginația mea poetică n-ar fi luat-o razna. :)

Întreagă aprecierea mea!

[Gabriela Raucă]

Ce imagini uluitoare!

Emoție pură este întreaga poezie, mai mult nu pot spune.

Admirație sinceră!

[Amanda Spulber]

Cu versul 3, ai parțial dreptate, este ușor atenuat sensul, dar asta am găsit la repezeală ca să îl aduc la numărul de silabe și să și înceapă cu o silabă accentuată. Versul 4 mi se pare ok, îi cer dragostei partea de vină ca să o port, să mi-o asum, în limbaj modern. Dar era doar o propunere. Poți să găsești și alte variante, dacă vrei. Sugestiile mele sunt subiective, dar versurile sunt inegale în mod obiectiv. Nu cred că ne certăm, doar discutăm. Dacă nu vrei să mai fac observații de genul ăsta, nu-i o problemă, pot să nu le mai fac. Chiar nu mă supăr, iau lucrurile ca atare. Și sper că nici tu nu te superi, doar ăsta e scopul: să discutăm despre creații. Așa cred. Și să știi că nu apăs pe inimioară dacă nu găsesc ceva care să îmi placă.

[petrut dan]

Maria, îți mulțumesc pentru comentariul poetic, și eu mă confrunt cu aceeași iarnă care nu are niciun pic de pitoresc, dar compătimim împreună, te mai aștept , cu drag!

[petrut dan]

Amanda.îți mulțumesc, eu, oricum, sunt pentru libertatea interpretărilor indiferent de public, fiecare are dreptul să citească și să '' vadă'' exact cum simte și cum îl conduce imaginația, pentru mine poezia pe care o scriu doar deschide porți și cu cât mai multe cu atât mai bine, dar la ce mi ai sugerat tu am rezerve, una că așa cum pui tu în al treilea vers substantivul pur și simplu gâtuie exprimarea, nu mai zic de faptul că-și pierde din putere, iar în al patrulea vers aș vrea să te întreb cum ți s-ar părea dacă iubitul tău ți -ar cere partea lui de vină în loc să și-o plătească/asume? Cam așa a făcut și Adam, a dat vina pe Eva, ea pe șarpe și din cauza lor nu putem noi azi să ne iubim fără anumite consecințe!))) Dar trecem peste asta, nu ne contrazicem noi pentru două-trei versuri, sunt probleme mai grave în lume, îți mulțumesc și te mai aștept, cu drag!