Rondelul anilor ce trec

[Gheorghe Pârlea]

Ca râul cel ce şi-a uitat izvorul,

Curg anii vieții, valuri după valuri;

Rămân în pietre lacrima şi dorul –

Şi-un rest firav de suflu între maluri.

 

Ecou târziu vestește muritorul,

Reverberând în unde dinspre dealuri:

Ca râul cel ce şi-a uitat izvorul,

Curg anii vieții, valuri după valuri.

 

Şi amintirile plutesc cu norul

Spre un amonte plin cu idealuri –

Iluzii arondate-n două zaruri –,

În timp ce anii-şi curg întruna zorul,

 

Ca râul cel ce şi-a uitat izvorul

 

[Amanda Spulber]

Foarte frumos! Trist și duios! Văd că revine tema izvorului.
Nu aș vrea să fiu cârcotașă, dar am văzut că Vasilisia a scris undeva că, atunci când se publică poeziile, nu le mai verifică nimeni, rămân așa cum le predă autorul. E vorba de ghilimele. În limba română nu arată așa. Nici eu nu le am pe tastatură, dar le copiez atunci când vreau să le pun. Există și aici un articol despre ele. Cu alte cuvinte, eu văd poezia publicată. :)

[bolache alexandru]

Semn de popas...

[Grig Salvan]

O frumoasă reverie a curgerii vieții, în tonuri nostalgice și construcții lirice cu o plăcută sonoritate și muzicalitate.

Rondelul rămâne mereu o bijuterie lirică la care poetul lucrează ca un orfevrier care șlefuiește un mic inel cu diamant.

Cred că steluțele dintre strofe nu-și au rostul.

[gabriel cristea]

. Minunat!