Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[gina zaharia]

Aprind candelabrele să pot zări stările diamantine zidite de artist, Sofy! Dacă reușesc să surprind surâsul unei culori, las mulțumirile pe o rază de gând bun, pentru a ajunge la voi, prieteni dragi!

Seară frumoasă!

[mihai catruna]

[gina zaharia]

și nu mai știu...

și nu mai ştiu dacă eram de veghe pe candelabre de flori
sau în boabe de nectar
visul de platină ardea instantaneu
pe nisipul palmelor mele

evadasem din bulgărele de sare
adânc de când lumea
în pletele căruia cerul se juca de-a nemărginirea
rupea frânturi de lună

şi le dădea un nume angelic
dimineaţa îmi rostea numele cu buze trandafirii
(amestec între sărutul stelelor şi diademă)

în parcul dintre zile
sărbătoarea îşi plimba filele prin fereastra sufletului
ca o fântână uşoară cu umerii goi
pe scări simbolice
o pasăre de lumină îşi aşternea
povestea cu rădăcini repezi ca lacrima tăcerii

și nu mai ştiu…

[Sofia Sincă]

Intenţia de a depăşi sfera normalului şi de a include în conceptul de artă, pictura alături de metaforă, pregăteşte totul pentru transferarea completă în termeni de structuri vizionare, demonstrând că elementul realului se regăseşte în cel al fantasticului, în capacitatea mitică a cuvântului poetic şi pictorial.

Arta, pretutindeni!

Admiraţie deosebită, Sofy!

 

[mihai catruna]

[gina zaharia]

tangou la pieptul meu ucis

 

îngenunchez în mijlocul așteptărilor

cu sabia ultimelor șoapte

am zăbovit s-o cuceresc

acolo ne-am petrecut noaptea

dintre adâncuri

desfăcând lanțul inimii

 

(sub ea

se vor mistui două culori

plecate

una din cealaltă)

 

mă voi preface în scoică  
am auzit că ţărmul tău nu are felinar
nici iluzii dezlănţuite
în sunete sparte de stânci

 

(lacrima întoarsă din rod

postește

împreună cu pescărușii

sub ziduri)

 

voi împleti tăcerea în sâmburi de timp
îi cunosc farmecul
e busuioc de zori sculptat între noi
are filele roase de nelinişte
şi un nume profund

(cântecul valurilor s-a uscat

și a luat vacanță

până la glezne)

 

la miezul nopţii
îmi voi rosti rugăciunea zidită în rate
apoi voi continua să număr
jocul de fluturi
pe câmpiile polare

(fiecare al treilea val

ești tu

tangou la pieptul meu ucis)

Mihai, uneori îmi vine să cred că niciun poem al meu nu se ridică la valoarea artei tale. E multă măiestrie în  tot ceea ce faci. Privesc și admir. Femeia-perlă ți-a fost muză.

[gina zaharia]

Maria, știu că toate cuvintele-ți sunt albastre, știu...

[gina zaharia]

Da Coza, da Coza, cât de sus pot zbura aripile pe care mi le-ai dăruit?:)

[mihai catruna]

[Belean Maria Ileana]

este un proiect deosebit, este un proiect care aduna asa multa dragoste, prietenii si sinceritate... suntem privilegiati dragii mei, in special voi: Gina si Mihai!