Regina de ghindă ♣️

[Rădița Răpeanu]

Se iţeşte toamna rumenă la faţă, de gât cu răpciune.
Trece urgisită, cu tălpile goale, prin miez de tăciune,
Şoldurile-i saltă sub alai de frunze spre icuri de piatră
Umblă despletită, parc-ar fi ţigancă fugită din şatră!

Armăsari de humă tropotesc în juru-i scăpătaţi din hamuri,
Soarele-n chindie sângeră de spuză spânzurat pe ramuri,
Vântul îi ridică fustele-ncreţite, înteţindu-şi boarea,
Ca o hetairă râde-n calea lumii scuturându-şi floarea.

Cerul îi dezmiardă faţa măslinie pe genunchii lunii,
Irizări albastre îi zvâcnesc sub pleoape de culoarea prunii
Şi-n mojar de aur, cu-o descântătură, ierburi meştereşte...
Ca loviţi de friguri, de copacul-vieţii ne despădureşte!

Norii de sineală îşi descarcă plânsul - iar tu stai şi numeri
Ploile de ceară, cu lacrimi de zadă, ce le ţii pe umeri -
Din ulcele sparte la căderea nopţii se preling blesteme,
Viața la răspântii și-a gonit ploierii și prin situri geme!

Apa-n urlătoare, ca o vrajă cade într-un plâns fieratic
Aripi visătoare zac printre scuare, pentru-n ochi tomnatic,
C-a zburat Icarul, de prin labirinturi, ageamiu să prindă;
Toamna cea desculţă, făr' de iminei... – Regina de ghindă!

[Mihaela Popa]

poezie plină de culoare, nerv, farmec, fructe cu miez dulce

admirație!

[bolache alexandru]

Forma aleasă îngreunează și scade din frumusețe.

[Ion Lazăr da Coza]

Ziceam doar că, pentru a nu părea arborescentă și/sau greoaie la citit, ne putem folosi de două cezuri pe vers. De ex:

Se iţeşte toamna rumenă la faţă, de gât cu răpciune.
Trece urgisită, cu tălpile goale, prin miez de tăciune,
Şoldurile-i saltă sub alai de frunze spre icuri de piatră
Umblă despletită, parc-ar fi ţigancă fugită din şatră!

Se iţeşte toamna

rumenă la faţă,

de gât cu răpciune.
Trece urgisită,

cu tălpile goale,

prin miez de tăciune,
Şoldurile-i saltă

sub alai de frunze

spre icuri de piatră
Umblă despletită,

parc-ar fi ţigancă

fugită din şatră!

:)))

[Rădița Răpeanu]

Asa este! A fost una din poeziile participante la concurs, clasată pe locul opt! O mândrie incomensurabila pentru mine! Plecăciune, Vasilisia! Vă ador!

[Vasilisia Lazăr]

Mi-a plăcut mult, Rădița. Și totuși am mai citit-o undeva. Cred că a fost în concursul „Labirinturi autumnale”. Zic eu că încă am o memorie foarte bună. :) 

[Rădița Răpeanu]

Vreau s-o văd... apoi jur că știu ce am de făcut! Vă rooog... dragule drag, da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Citite cu două cezuri, versurile devin sprințare. 

Un excelent portret al toamnei.

da Coza

[Valeria Merca]

Excelent, Rădiţa!

Las semn de drag, drag popas:

''Norii de sineală îşi descarcă plânsul - iar tu stai şi numeri
Ploile de ceară, cu lacrimi de zadă, ce le ţii pe umeri -
Din ulcele sparte la căderea nopţii se preling blesteme,
Viața la răspântii și-a gonit ploierii și prin situri geme!''

[chindea maria elena]

Iubita, ești sigură că-i ”plâns fieratic” nu hieratic? Întreb șî io - că-s nedumirită!:)))) Și mie îmi plăcea mai mult stilul alert!

Cu drag

[Sofia Sincă]

Pentru un pastel, versurile sunt prea lungi. Oricum nu e pastel. E o poezie de toamnă stufoasă, atât de stufoasă încât a devenit arborescentă. Primul vers este cam alambicat în exprimare. Rumenă la față cu gât de răpciune? Cum poate deveni asta? Apoi atât descrii încât poezia devine greoaie, plicticoasă. Versurile se pot desface în câte două și îți dai seama că ar avea 10 strofe. Prea mult.

Sofy.