Recviem pentru chipul meu

[Grig Salvan]

mă obișnuisem de mult
să-mi văd chipul
în chipul lucrurilor
ce-mi țineau hotarele...

dar într-un loc anume
piatră de hotar nu era!
oglinzi numai...
oglinzile oarbe
în care chipul meu s-a stins
ca o lumânare căzută în apă

iubito, ia-mi capul în palme
așa cum de jos aduni
o floare desfoliată...
în părul tău
să-mi ascund deznădejdea
și locul rămas fără chip

dus în oglinzi de-ntuneric
chipul meu nu se mai întoarce
iubito...

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Sofia, pentru comentariu și recomandare! Am să țin seama de ea pe viitor. E adevărat că uneori, „luat de val”, destăinui mai mult decât trebuie din „spatele” unui anumit text, care trebuie să rămână la latitudinea și interpretarea liberă a cititorului. O zi bună îți doresc!  

[Sofia Sincă]

Prin romantism cu apăsarea îndrăgostitului fără ieșire. Deprimant și romantic, atunci când se pierde capul...

De fapt tu explici ce ai vrut să spui. Lucru nu tocmai recomandat, deoarece cititorul trebuie să interpreteze ceea ce citește. Să citești automat nu cred că este tocmai potrivit.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Ada Nemescu]

Îmi amintești de Sadoveanu în *Creanga de Aur*

IUBIREA salvează și din infern!

aDa

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Ada, încă o dată pentru lectura și replica imediată și pentru urarea de mulți ani! Întradevăr, poemul are o tristețe funciară, fiind vorba de o „pierdere” a chipului cunoscut în „oglinzile de întuneric” ale necunoscutului, atunci cînd nu te mai recunoști pe tine însuți în fațetele reci și întunecate ale lumii...

Dar și încercarea de salvare, prin iubire...

„Floarea desfoliată” încă nu e destrămată cu totul...

Ea mai poate poate fi scoasă din brațele deznădejdii și ascunsă în părul iubitei, ca intr-o plasă de salvare...

[Ada Nemescu]

Oarecum avertizată din titlu, tot am suferit amarul mesajului trist...

Este totuși un poem de iubire! Expresia *o floare desfoliată...* este dinadins diferită, nu este floare scuturată de petale... este clar acest fenoment forțat, atemporal..

o poezie frumoasă, încadrată in categoria poemelor de dragoste, dar prea tristă pentru o zi de sărbătoare...

LA MULȚI ANI!

aDa