specializați în cărți care nu se mai publică

[petrut dan]

dragostea -

descopăr altă persoană speriată și ne mutăm

împreună

din camera de hotel privesc la agitația străzii

pui hainele în dulap

mă întreb dacă sunt

viu

într-un pat făcut de-o femeie

nu știu cum să mă port cu așternutul imaculat

poate ar trebui să-mi obișnuiesc trupul

nu sunt omul acela de acum două mii de ani

nici cel care nu credea să învețe a muri vreodată

 

we're broken people now

încep să cânt prin casă ecoul are ceva gutural

probabil de la ultima glaciațiune

mi-a rămas iarba în stomac

semn că ne-au luat pe nepregătite

ideile omului din cer

temperaturile

 

ideea de boală nu-mi trecuse prin minte

dacă auzeam de morți aveam impresia că vorbim de

locuitorii unei planete îndepărtate

logic ar trebui să sângerezi

după

mă aștept la cheltuieli neprevăzute și nu pot să nu mă gândesc

cum trăiau cei din trecut

fără atâtea servicii

 

nimic sofisticat în dragostea în ura sau credința

că cineva le va răsplăti truda

așa ceva găsești numai la anticariat deși cuvântul în sine

mă sperie

de obicei înseamnă scump

 

mi-ar plăcea să te iau în brațe

părul tău îmi provoacă starea musculițelor bețive

de-a lungul nervului sciatic

de parcă aș scrie pentru prima oară

pe linia spatelui

arătătorul lasă adâncituri tulburându-ți sinapsele

de la coapse spre sâni

durerea se simte ca o plăcere ce vrea mai mult

să te folosesc ca pe o sticlă în care am pus scrisoarea mea

către lume

să scot cele 75% procente de sare din tine

să flămânzești după momentul intens

cu stomacul lipit de coastele

pe care degetele mele interpretează cea mai lungă melodie

despre femeile îndrăgostite și momentul când le poți găsi fără apărare

 

îmi place să citesc despre viețile oamenilor

de obicei edițiile prețioase și rare

față de care biblioteca mea din refolosibile se rușinează

sau poate e doar o reacție alergică

încerc să împac prezența marilor clasici cu un spațiu gol și lipsit

de strălucirea unei săli arhipline

aproape mi-e temă ca lipsa mea de modestie să nu invoce

vreun spirit al lămpii precum frumusețea literelor arcuite

în stil

art nouveau dragostea să-mi fure privirea

 

doamne

pare prostesc să mă adresez la plural când este clar că aceeași persoană

se îngrijește de mine

iubesc cărțile ce se deschid la pagina unde fostul proprietar citea mereu

imaginează-ți o lume întreagă învățând despre iubire

acum că vine primăvara

caut poeți care scriu despre ceea ce pot să facă

probabil

sunt singurul care și-l imaginează pe dumnezeu o persoană tânără

locuind într-o casă englezească de țară

și citind într-un scaun de piele în fața căminului 

 

eu și momentul când armele lumii își urează de bine

 

[petrut dan]

Alex, ma man, mulțumesc pentru lectură și comentariu, cu prietenie!

[bolache alexandru]

Da, un poem copleșitor care stă între Australopithecus și cel care spunea că nu credea să învețe vreodată a muri... Și nici nu a fost nevoie pentru că el n-a murit niciodată. Dealtfel morții, ai dreptate pot fi locuitorii unei planete îndepărtate... În rest despre dragoste și Dumnezeu... Până la urmă nu trebuie să fii distrus la podea pentru a cere mai mult Domnului. Un Lord acolo și el care locuiește într-o casă englezească...

[petrut dan]

Amanda, e bine că mi-ai atras atenția, era păcat să fie lăsată scăparea aceea, dar se întâmplă și la case mai mari și chiar mă bucur că mi s-a întâmplat și mie și că ai observat, înseamnă că tu chiar citești cu atenție ceea ce nu pate fi decât un câștig!) Îți mulțumesc pentru prezență și  semnul lăsat, te mai aștept, cu drag!

[Amanda Spulber]

Interesantă imaginea cu Dumnezeu tânăr și cititor rafinat. Dacă îi place râsul, de ce nu i-ar plăcea și cuvântul scris? Eu nu mi l-am imaginat mult timp, dar în ultima vreme m-am gândit la el ca la un copil. E bine că a crescut.

Typo: "we broken people now"------we're
"aproape mi-e temă ca lipsa mea de"------- teamă

[petrut dan]

Lisia, ce frumos ai descris  iubirea și creația! Un paralelism liric plin de căldura și feminitatea artei tale, nici că se putea ceva mai potrivit pentru scrierea căreia îi este dedicată.'' Sipetele sidefate ale sufletului'' impresionantă exprimare și mă bucur că ai ales s-o folosești în legătură cu un poem ce-mi aparține, dar tot ce scrii tu e frumos, mie nu-mi rămâne decât să-ți mulțumesc pentru prezența minunată și comentariul special, cu drag, my lady! )

[petrut dan]

Maria, îți mulțumesc, mi-a plăcut '' golirea prin umplere'' se recunoaște artistul și atunci când vorbește liber, dar tot comentariul merită reținut ca emoție și putere de sugestie, apreciez, cu drag!

[chindea maria elena]

Copleșitor poem Dane! Am încercat de mai multe ori să-l citesc până la capăt dintr-o bucată dar de fiecare dată mă expansiona pe altă treaptă a cunoașterii care-mi umplea inima și mintea, și-mi strigam mie însămi parcă: ai milă, e prea tare licoarea și inima prea mică să te încapă! Ce lume, ce maree m-acoperă! Strig: ajunge și mai vreau cu aceeași suflare! Copleșitor poem. Cred că mulți cititori trăiesc senzația de neputință în fața acestui poem, care te golește prin umplere. Chiar de pare o nebunie ce spun eu aici.

Voi reveni cu un com când voi fi mai puțin năucă!

Reverență!

[Vasilisia Lazăr]

Într-o eră digitală, unde totul pare să se mute în sfera virtuală, există încă ceva magic în a ține o carte veche în mâini. Fiecare pagină îngălbenită de timp, fiecare copertă uzată și fiecare semn de carte uitat spun o poveste unică. Aceste cărți nu sunt pentru a fi vândute sau cumpărate. Aceste cărți sunt pentru a fi iubite. Iubirea aceea cu care le aduci din depărtări și le oferi un loc de odihnă în sufletul tău. Doar așa ele se vor putea deschide. Nici că se putea o asociere mai potrivită și mai nobilă ca aceasta din poemul tău. Dragostea și cărțile vechi. Edițiile prețioase și rare. Astfel, iubirea și creația se ridică deasupra tuturor experiențelor umane. Versurile se înnădesc într-o textură liniștitoare, par un afrodiziac pentru suflet și trup, plimbând cititorul printr-o mulțime de stări. Este o formă de împărtășanie a propriei inimi din care lași să se înfrupte toți cei care citesc. Te recompui în tablouri lirice cu o emoționantă putere de expresie, în metafore penetrante și, totuși, atât simple, construind astfel efecte poetice ce pătrund în cele mai ascunse sipete sidefate ale sufletului. Într-o manieră simplă, nu simplistă, să fim înțeleși! Nu voi cita nimic. În întregul lui, poemul e sublim. Nu vreau să stric ceva.

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc pentru interpretarea artistică, vizuală și originală, cu stimă!

[Mihai Katin]

cata placere si neodihna de a aduna in aceeasi oglinda atatea poeme ca pavilioanele unui vapor transoceanic ce ne soptesc aceste ciudate impresiii umane pe care nu le-am afla altfel decat daca ne-am arunca in valuri!