Patul lui Procust

[Corneliu Neagu]

În mica mea mansardă când veneai

te-ntâmpina același pat îngust

și ore-n șir parcă pluteai prin rai

gustând păcate-n patul lui Procust.

 

Deasupra se găsea un raft de cărți,

se răsturnau când ne iubeam barbar,

călătorind prin locuri fără hărți

conduși prin pat de un destin bizar.

 

Sub geamu-ngust era un telefon

și uneori parcă râdea de noi,

sunând hodorogit și monoton

când ne vedea îmbrățișați și goi.

 

Ca să mai treacă timpul fără rost,

se prăbușea chiar raftul uneori,

iar cărțile se desfăceau anost

pe trupurile-ncinse de fiori.

 

Și ajungeau cu zgomot pe podea,

găsind întotdeauna timpul just,

când apogeul din eter venea

să se producă-n patul lui Procust.

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie, doamnă Mihaela Popa, pentru cuvintele de apreciere!

[Mihaela Popa]

vers cald, ludic, plăcut

[Corneliu Neagu]

Iată cât de frumos este acest comentariu al Adei Nemescu la fantezia mea erotică pusă în versuri! Desigur este numai o fantezie, cel mult o alegorie satirică adresată celor care se laudă, fără decență, cu aventurile lor de una sau câteva nopți. Pe vremea când eram student și locuiam la cămin, am auzit de nenumărate ori asemenea povești ale colegilor cărora tăticu le cumpărase sau închiriase se o garsonieră în oraș...Mulțumesc Ada Nemescu!

[Ada Nemescu]

Ce frumos! Iubire printre cărți, înălțătoare prăbușire!

aDa

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie și respect, dragi colegi de condei, Mihai Katin, Alexandru Bolache și Vasilisia Lazăr, pentru popas, lectura poeziei și cuvintele voastre atât de frumoase și emoționante! Onorat!

[Vasilisia Lazăr]

Bietul raft, multe a văzut și auzit! :))

O poezie plăcută, nostalgică și destul de cuminte.

[bolache alexandru]

Am citit cu plăcere.

[Mihai Katin]

este o  rememorare a   locului -mansarda,a scenei aici  un pat  ingust  si  a personajelor  supuse  unui  Procust care  stiind  parca  mecanica jocului:

 

Ca să mai treacă timpul fără rost,

se prăbușea chiar raftul uneori,

iar cărțile se desfăceau anost

pe trupurile-ncinse de fiori.....nu poate condamna  o  iubire,cel  mult  ii  scurteaza finalul!

cu  pretuire!

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc, dragă prietenă Floare, pentru frumoasele cuvinte de apreciere! Sunt încântat că ți-a plăcut poezia mea, chiar dacă, aparent, această poezie nu intră în tiparele persoanelor autodeclarate pudice. Parafrazându-l pe Terențius, ar trebui ca nimic din ceea ce este omenesc să nu ne deranjeze!