Pic (2)

[Petre Ioan Crețu]

3. Călătorul dintre morți - curățătorul

nu știu cum dar m-am trezit zburând
de la moartea mea întâmplată către o altă moarte
ce stă să înceapă
zborul acesta ca o vibrație rece aripă de gheață
se întâmplă numai în somn somnul acela
care ține trei zile pe pământ în cer o veșnicie și unde
tristețea din sufletul meu se transformă în bucurie
în lumină lumina e gândul lui Dumnezeu
radiind prin toți porii prin toți ochii îngerești
prin toate porțile vămile cerești

curios e că nici nu-mi simt trupul trupul lumesc

ce știu e că trebuie să curăț sufletele celor morți
trei zile la rând
mi s-a dat un burete și un fel de tomberon
pe care îl împing din moarte în moarte
din păcătos în păcătos

mai știu că toată suferința adunată din singurătăți
e în fapt smerenie și că trebuie să mă supun
să îndur fără crâcnire fără răspuns
câtă tristețe poate să-ți încapă în suflet se mira cineva
cât pustiu, așa-i că-i durere multă, mută în os?

- unde sunt asistentele cu acele lor din care să picure somnul
unde unde sunt s-au dus și ele în veci pe pustii?

împing tomberonul și zborul îmi e târșit obosit

o lacrimă se prelinge încet și grea
de pe obrazul meu în sicriul ieftin din brad

(va urma)

[Tudor Cicu]

Continuarea seamănă cu un țipăt al poetului care a tot mers prin străine tărâmuri (nouă), până când a dat de o noapte și acolo l-a lovit un cântec și și-a făcut casă din el și din adâncitura timpului. Așadar, începe „ca o poveste” semn că și moartea poate fi învinsă... cum a mai fost. 

[Petre Ioan Crețu]

Deja se simt urmele angoasei Sofia, când dintr-odată rămâi singur în perioada asta este cumplit. Încă lucru la acest poem și în al rescrie și în al continua. Va fi un poem amplu, un capitol de carte /viață.

Mulțumesc pentru trecere și un sfârșit de săptămână plăcut.

[Sofia Sincă]

Deprimarea totală... O lume misterioasă, pe care doar poetul o vede și încearcă să ne transmită ce simte. Un purgatoriu în care încearcă să marcheze momentul... doar timpul poate îndepărta acea senzaţie de nesiguranţă, însă, vor rămâne urme.

Am trăit alături de tine, senzația.

Sofi