Pic

[Petre Ioan Crețu]

- poem spășit despre nimic -

Cuvânt înainte

aripi de pământ aripi de aer aripi fluturii
crescuți din răni din carnea mea din basme
zbor întrerupt tragic pe sub coaste
o armată de îngeri săpând un tunel
între lumea de astăzi și lumea de ieri
e tot o hărmălaie de zâne și viermi
cineva s-a trezit din somn și a zis
ăsta e Pic


1. Despre rostul lui Pic în lume

e sigur
Pic nu există
e mai mult o stare
o părere o zbatere fără rost
sau ca un ou de cuc
ținut la subsuoară o viață
mai degrabă câteva cuvinte
fără sens aruncate în zare
poate un suflet chircit un suflet mare
poate un mod de ratare
sau un neom rătăcit înspăimântat de fiare
de știme de inorogi în zale
cu toate astea cumva din greșeală
ucis într-o noapte lipsită de har
de singurătate de uitare chiar
sub prunul bătrân uscat
cocârjat de vremi și ninsoare
vremea lui Pic închisă adânc în felinare

2. Nașterea și moartea lui Pic

despre mine pot să spun
că locuiesc în timpul satului meu
aici dimensiunile au un alt rost
sau poate nu există
oamenii sunt altfel seamănă a păpuși
și ei plutesc fără zgomot
purtați de vânt peste livada bătrână
duhnind a tutun a crâșmă a fântână

cred că m-am născut la început de vremuri
într-un timp bramburit într-un fel de căruță
de fiecare dată am spus
m-am născut fără voia mea
m-am născut de frică
ca într-un coșmar teribil cu mama murind

de trăit am trăit în aceeași căruță
cu aripi de lemn străvezii putrezite
scoarțele se subțiau se înălțau
îmi veneau peste umeri
ca niște lanțuri grele de fier
era imposibil să mă mai desprind
iar zborul era scurt nici o secundă
era mai mult așa o dorință

la moartea mea vecinii au să arunce cu pietre în căruță
să-i spargă zarea lumina ce încă persistă
în felinarul de sticlă sau ochiul de pisică
așa fără motiv într-un târziu
primarul o să transforme căruța
cu hamuri cu scoarțe cu oiștea de fier
în casă memorială aici s-a născut
a trăit a iubit și a murit Pic câtă stupoare
cei care m-au lovit vor vinde bilete la intrare
vor duce până și oiștea la fier vechi roțile căruţei
le vor vinde la piață în oraș
unora care le vor atârna
pe pereții sufrageriei zugrăviți cu sclipici
fără să știe că în ele sunt închise
fărâme fărâme din sufletul meu
și că o să-i bântui ori de câte ori
îmi va fi dor de mine
sau voi vrea să scriu un poem


3. Călătorul dintre morți - curățătorul

nu știu cum dar m-am trezit zburând, așa, deodată
de la moartea mea întâmplată către o altă moarte
ce stă să înceapă
zborul acesta ca o vibrație rece aripă de gheață
se întâmplă numai în somn somnul acela
care ține trei zile pe pământ în cer o veșnicie și unde
tristețea din sufletul meu înflorește a bucurie
a lumină lumina e gândul lui Dumnezeu
radiind prin toți porii prin toți ochii lui îngerești

curios e că nici nu-mi simt trupul trupul lumesc
ce știu e că trebuie să curăț repede
sufletele celor morți
trei zile la rând
mi s-a dat un burete și un fel de tomberon
pe care îl împing din moarte în moarte
din păcătos în păcătos dintr-un somn în alt somn
în minte îmi răsună un vechi saxofon

mai știu că toată suferința adunată din singurătăți
e în fapt smerenie și că trebuie să mă supun
să îndur fără crâcnire fără răspuns
câtă tristețe poate să-ți încapă în suflet se mira cineva
cât pustiu, așa-i că-i durere multă, mută în os?

- unde sunt asistentele cu acele lor mov din care să picure somn
unde unde sunt s-au dus și ele în veci pe pustii?
ce tragic sună pașii necunoscuți pe vechiul peron
femeie șperaclu cu părul fuior

împing tomberonul și zborul îmi e târșit obosit
o lacrimă mi se prelinge încet încet și grea
de pe obrazul meu în sicriul din lemn ieftin de brad

4. Iubirile lui Pic

Pic a iubit haotic încă de mic
nici măcar să-și consume toată șansa
de a iubi de a fi bărbat n-a reușit
asta îl face să sufere din dragoste și acum
la bătrânețe biet suferind
uitat în casa de lut pe caisului doi
vecinii se uită la el cruciș
„uite cum îi fug moșului ochii pieziș”
zic mai ales ele vecinele cu breton și batic
de nu le-ar fi frică că-i fărâmă vreun os
l-ar tăvăli un pic pe patul pufos
pe patul de stele de iarbă de greieri voioși
să zboare în înalt zborul proscris

să faci dragoste nu se uită zicea Pic
e ca mersul pe jos
urci în femeie ca în ceruri sfios
apoi ne spunea povestea ceasului borțos
ceas cu pendulă și-un cuc somnoros


4.1. Prima iubire a lui Pic

prima iubire a durat puțin
doar amintirea ei încă îl mai doare
s-a întâmplat într-o vară
august anul șaptezeci și patru

(va urma)

[Petre Ioan Crețu]

Cu același drag îți mulțumesc pentru comentariu Sofia...

[Petre Ioan Crețu]

Nikol, nici nu pot să mă bucur.. o să vezi curând de ce.
Mulțumesc pentru apreciere

[Ion Lazăr da Coza]

Cuvânt-înainte

Un veritabil poem!

Încântat.

da Coza

[Nikol MerBreM]

" șansa de a iubi" e infinită, cum să o "consumaţi"  :)))?! Normal că n-aţi reuşit! Aştept totuşi cu o curiozitate specifică genului :D, primii n termeni din seria asta infinită ;)! M-am născut în august, luna  primei dumneavoastră iubiri :), aşa că am rezonat un pic, însă nu pot să nu mă gândesc... cum vor rezona doamnele acelor luni :). Să fiţi cavaler ;)!

Drag,

Nikol

[Sofia Sincă]

Autoportret metaforic, privire retrospectivă unde rațiunea se îmbină cu arta într-o viziune melancolică la maxim... într-o lume hâdă pe alocuri, dar iubind. De cele mai multe ori, inima este chemată să decidă și principiile lui P.I.C. Prin negarea intenționată a luminii, poetul a plăsmuit întunericul. Nu vede decât pustiul, transmite senzația de apăsare și neîmplinire. Rămâne totuși lumina cerească, cea a lui Dumnezeu, pregătirea pentru dincolo.

Însă rămâne, mai presus de toate, arta compozițională.

Profundă apreciere,

Sofi

[Petre Ioan Crețu]

Am și modificat mult textul  Valeria, Și puse la un loc au sens chiar și cele două unghiuri ale narațiunii.

Mulțumesc pentru trecere și semn.

[Valeria Merca]

Văd că ați recurs la îmbinarea părților componente (și bine ați făcut), adăugând partea de început a unui subiect simțicios.:)

(va urma), așadar!:)

 

[Petre Ioan Crețu]

Mihaela, niciodată picioarele nu au fost un impediment pentru a face dragoste și a face dragoste nu se rezumă doar la... lucrul mecanic. Există un mod tandru,  meditativ de a face dragoste, se numește amor tantric. Pentru cei care ajung la o astfel de performanță nu contează vârsta și ei chiar au parte de artificii.

Și dacă nu și nu și nu și nu, există și exerciții  Kegel :)))))))))))))))))))))

[Mihaela Suciu]

„să faci dragoste nu se uită zicea Pic 
e ca mersul pe jos” - Dreptu-i, dar ce te faci când te lasă piciorele și nu mai poți merge nici de-a bușilea?

Măi, ce-mi place Pic! Are șarm și-i aștept iubirile, prima cam scurtă... dar sigur ce urmează va fi minunat! Hai, PIC!