Pic

[Petre Ioan Crețu]

  - poem spășit despre nimic -

1. Despre rostul lui Pic în lume

e sigur Pic nu există
e mai mult o stare de spirit
o zbatere fără rost
câțiva atomi adunați într-o celulă lălâie
mai degrabă două trei cuvinte 
despre un suflet
chircit sub ratare neîmplinire absurd
ucis într-o noapte fără lună
de singurătate de uitare
sub prunul bătrân

2. Nașterea și moartea lui Pic

despre mine pot să spun
că locuiesc în spațiul poate în timpul și în satul meu
aici dimensiunile au un alt rost
oamenii sunt altfel sunt păpuși din hârtie
și ei plutesc cu zgomot
purtați de vânt peste livada bătrână
duhnind a tutun ieftin a cârciumă a humă
.
cred că m-am născut prea devreme
într-un timp chinuit în căruță
de fiecare dată spun
că m-am născut fără voia mea de frică
de trăit am trăit într-un fel de căruță
cu aripi de lemn putrezite
scoarțele se subțiau se înălțau
îmi veneau peste umeri
lanțuri grele de fier
nu mai puteam să mă desprind
iar zborul era scurt mai des o dorință
la moartea mea vecinii au să arunce cu pietre în căruță
să-i spargă zarea lumina ce încă persistă
felinarul sau ochiul de pisică
într-un târziu
primarul o să transforme căruța
în casă memorială
cei care m-au lovit vor vinde bilete la intrare
apoi vor fura roțile căruţei
și le vor vinde la oraș pentru o țuică
unora care le vor atârna în sufragerie
pe pereții zugrăviți cu sclipici
fără să știe că în ele sunt închise
fărâme din sufletul meu
și că o să-i bântui ori de câte ori
îmi va fi dor de mine
sau voi vrea să scriu un poem

 

(va urma)

[Mihaela Suciu]

Tot înainte! Dorm buștean. :)))

[Petre Ioan Crețu]

Dragă doamnă   Mihaela, repetiția nu întotdeauna face rău poemului, se poate privi repetiția ori ca pe o picătură chinezească (atmosferă de ospiciu) ori ca pe o avalanșă. Chiar pe acest site, la Pic (2) am citat poezia „Poezia” (:))))) lui Nichita unde „plânge! apare în fiecare vers. Casă memorială este umor negru (chiar și autobășcălie, dacă pot să spun așa), pe când dacă primarul în loc de căruță ce ar putea transforma în bâlci, fiindcă căruța n-o mai poate transforma în nimic. Ea nu are valoare nici măcar ca lemne de foc :))) Poate /doar roțile mai pot valora ceva...
Și dacă nu vreți, asta e, nu am să vă bântui :)))

[Mihaela Suciu]

Eu am discutat pe text, iar  în felul scris de dumneavoastră, gândul m-a dus la ce m-a dus și am spus, sunt doar cititor și puteți ignora. Nu vreau să fiu „bântuită” :)

Altfel era situația dacă citeam cam așa:

primarul o să transforme totul în bâlci (nu repetați prea mult ,,căruță”?)
în casă memorială
cei care m-au lovit vor vinde bilete la intrare

Să ne citim cu plăcere! 

[Petre Ioan Crețu]

Așa-i   Vasilisia, o să bântui și în lung dar și pi lat. :))))

[Petre Ioan Crețu]

Dragă doamnă  Mihaela, chiar îmi doresc cât mai multe observații, dar legate de text. De construcția poemului și nici de cum de orgoliile mele, de starea mea sufletească (sunt de plâns, asta e și e treaba mea)

[Vasilisia Lazăr]

într-un târziu
primarul o să transforme căruța
în casă memorială
cei care m-au lovit vor vinde bilete la intrare
apoi vor fura roțile căruţei
și le vor vinde la oraș pentru o țuică
unora care le vor atârna în sufragerie
pe pereții zugrăviți cu sclipici
fără să știe că în ele sunt închise
fărâme din sufletul meu
și că o să-i bântui ori de câte ori
îmi va fi dor de mine
sau voi vrea să scriu un poem

într-un târziu/ primarul o să transforme căruța/ în casă memorială

Lăudabil lucru din partea primarului!

Mai rău e cu bețivii care vor vinde roțile căruței unor snobi.

Dar se va răzbuna el poetul, bântuindu-i! :)

Frumos!

[Mihaela Suciu]

Nu sunt pornită, ați dorit observații, le-am pus. Gândul v-a dus la casă memorială, eu am gândit logic, deja vă vedeați... imortalizat. Am greșit, scuze!

[Petre Ioan Crețu]

 Mihaela, chiar crezi că având o căruță casă memorială e așa o mare fericire :))))

Simt oareșce pornire împotriva mea și nu înțeleg. Apoi nu ține de orgoliu să ai casă memorială. Și până la urmă ce s-ar întâmpla dacă într-un sătuc pierdut în Bărăgan, un primar cu 4 clase îmi face mie casă memorială. Plus că ăi mai încurcă și pe copii, nu vor mai putea să vândă casa. Nu știu exact.

[Mihaela Suciu]

Toate bune până la casa memorială, orgoliu?

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc  Valeria, pentru trecere și semn.

Totuși... mai puțin înălțător.. :))))