ordin

[nicolae vaduva]

nu fac din vitejia mea paradă!

sunt generalul meu,

sunt campion!

în mine se petrec lupte de stradă

pe care le câștig prin abandon.

 

nu mai am nevoie de muniții,

sunt un fel de trupă specială,

mă lupt cu fel și fel de inhibiții

și le prăjesc la încălzirea generală.

 

am inamici ascunși, în tegumente,

pe care-i bombardez

cu: hai-sictir!

când aruncă-n jur cu efluente

licori de sapetin și lopatir.

 

am vestă antivraf, antiparadă,

dar ordon, acestui cord, imperativ:

când voi cădea,

de voi cădea,

în ambuscadă,

tu să bați și-atunci, ca laitmotiv!

[Vasilisia Lazăr]

Inteligente versuri! Să mai zic ceva de ritm? Nu mai zic. :))

[gina zaharia]

ultima strofă triumfă

[Sofia Sincă]

Fiecare cu războiul său! Ironie și umor negru de data aceasta.

Moartea, desigur face parte din noi, însă suntem datori să ne conducem printre simţuri sacre pentru a se înscrie urma...

Frumos și impresionant!

Sofi

[Reus]

POEZIE !

[Pop Dorina]

Îmbinați foarte elegant umorul cu ironia în tot ceea ce scrieți. Vă admir și vă citesc creațiile cu drag, de fiecare dată când timpu-mi permite. 

[Grig Salvan]

Savuros acest stil, melancolic și autorironic, un fel de „dulce-amar”, dar rostit cu un umor sprințar, cu vorbe bine potrivite, „bine aduse din condei”. Felicitări!