Născutele vremuri

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Cer albastru și ochiuri de nori,
Flori de piersic, ceață în zori,
Soare blând, chemări răsunând,
Zbor de păsări, pereche căutând,
Zbateri, prefaceri și gri ca de plumb.

Rozul și albastrul pictați pe mătase
Ca o aripă răsfrântă peste zare, peste case,
Sunt magice vremuri, tulburând interior,
Stârnind din cuiburi cețuri în fuior,
Se țes fire nevăzute în pânze ce ne strâng.

Se nasc din efluvii frunze mici și verzi,
Culoarea vieții îmbrăcând câmpii și livezi,
Albastrul și gri-ul se îmbină în nimburi,
Galben și roșu, pământ și vremuri tulburi,
Roșul e viu și albul se cerne moale în petale.

Cad picăturile de ploaie ca și lacrimile
Din vălătucii suri agățați de vârfurile
Tăriilor și ale negrelor gânduri
Dintr-o iarnă coaptă pe jăratic de vremuri.
Aștept renașterea în serenitatea litaniei!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

C e frumoasă poezie! 

Mulțumesc frumos!

E fascinant rozul piersicului pe cerul albastru!

[Stanescu Valentin]

Teodora, o poezie colorată în albastru, roz, verde, gri, galben, alb, negru încântă ochiul meu de iubitor de cuvinte care creează un tablou fascinant al primăverii. Am călătorit ieri în judeţul Arad către Moneasa şi am urmărit rozul crud al piersicului pe margini de livezi, curţi, şosea. M-ai stârnit să caut o poezie cu flori de piersic. Ţi-o dăruiesc în miez de primăvară!

 

Piersicule floare roz

 

Piersicule floare roz, care-i al tău vis

când aşezi pe cer senin darul tău florar?

Mângâi luna pe-nserat în al ei pătrar,

trubadur nocturn ce eşti, inimi ai deschis!

 

Frumuseţea florilor o re-nvii în zori,

roua primenind pe rând polen şi nectar,

ca apoi să îi oferi albinei un dar ...

Gestul tău îmi dă un semn şi-n mine cobori

 

gândul de a dărui  lumii starea mea,

peste răul ce e-n jur să aştern cuvânt

de iubire întărit de pământ şi stea

 

să-nflorească între noi ramul de măslin,

armonia să-nălţăm prinsă-n legământ:

eu şi tu şi noi şi voi s-avem alt destin!