noapte de octombrie

[nicolae vaduva]

sunt cernute nopțile de-alerte
și se alege sâmbăta din ploi,
sub apele torentelor incerte
titanicul se pupă-n bot c-un sloi.

 

revenind, ca după o tornadă,
toamna-și intră-n drepturi pe deplin,
la lumina unui bec de stradă
plânge sub acant un manechin.

 

străzile cuprinse de-astenie
poartă șal de fum centrifugat,
fantoma de la operă-ntârzie
prin subsolul altui vis ratat.

 

într-un salt de mâță acrobatic
trece din orbita necesară
fața lunii într-un văl hieratic
spre muzeul mutrelor de ceară.

 

prin hoteluri lălăie matrozii
mărilor smintite și silhui
manechinul de la colțul străzii
mă îmbracă-n pardesiul lui.

[bolache alexandru]

Nu știu dacă era toamnă când s-au lovit titanicului dar vă cred pe cuvânt... O poezie cu tentă umoristă. În sfârșit și o toamnă mai veselă cu saltul de mâță al lunii... Parcă prea erau numai toamne triste.

[Vasilisia Lazăr]

Un deliciu acest text! Se cere citit, recitit și re-recitit! Mi-a făcut bine, deși e de toamnă. Dar toamna dumneavoastră e una originală, specială. 

[Grig Salvan]

Ton distinct și captivant,  exprimă un spirit trist, dar și amuzant, grav, dar și persiflant, clasic, dar și modern. Se citește cu mare plăcere și cu o dorință vie de recitire și chiar de reținere a unor versuri „pe de rost” pentru frumusețea, nonșalanța și prospețimea lor.

[Mihai Katin]

prin hoteluri lălăie matrozii
mărilor smintite și silhui
manechinul de la colțul străzii
mă îmbracă-n pardesiul lui.   deosebit  de original  ,un  final  magistral la un poem al noptilor  de toamna!