În suflet, azi, mi-au înflorit castanii

[Camelia Ardelean]

În suflet, azi, mi-au înflorit castanii,

A nins petale jarul din cuvinte,

Pe aripi temătoare de florinte,

Lumina și-a prelins, tăcută, anii.

 

Dansează primăvara pe retină,

Cu pași albaștri, decupați din stele,

De-un lujer viu, în gândurile mele,

Corabia iubirii se anină.

 

Puzderie de frunze mă-mpresoară,

Din verde crud simțirea îmi renaște;

O ancoră mi-e chipul tău, mă paște

Căderea în neant, a câta oară?

 

Sub pleoape ai egretele și marea,

Pe buze-ți izvorăște-o simfonie,

Natura dezmorțită nu mai știe

Ce sori împreunatu-ne-au cărarea.

 

În mine, universul țese-o vrajă,

Mi-e gustul contopit cu-a ta ființă,

Sucombă inabila mea voință,

Când numai curcubeul stă de strajă.

 

Mă simt a ta mai mult decât, chiar mie

Îmi aparțin. Doar zorile mă lasă,

De mă strecor din mult râvnita plasă,

Ce m-ar dori captivă-o veșnicie...

[Ion Lazăr da Coza]

Sper că intuiția ta n-a ajuns la UPU, chiar dacă majoritatea i-a pomenit câte ceva despre romanță...

[Elena Mititelu]

Frumos au înflorit castanii... „... Când numai curcubeul stă de strajă.”...

Plăcut!

[Valeria Merca]

O poezie d'amour... în care preocuparea pentru prozodie e evidentă. Ai presărat, într-adevăr, secvenţe / formulări de romanţă. Mă întreb: oare nu ai abuzat de utilizarea pronumelui personal (atât forme accentuate, cât şi neaccentuate), mai ales,  în strofele finale ? E o pură constatare.:) De retinut:

''Dansează primăvara pe retină,

Cu pași albaștri, decupați din stele,

De-un lujer viu, în gândurile mele,

Corabia iubirii se anină.''

 Am rezonat şi citit cu plăcere

drag

[Laura H.]

Frumos, Camelia! Am citit cu drag.

[bolache alexandru]

Ce să zic? Azi pur și simplu nu-mi iese nimic... :)

[Camelia Ardelean]

:-))) Domnule Bolache, de-a lungul timpului (într-adevăr sună ciudat!), am constatat că dvs. nu aveți cum să fiți acid, chiar dacă ați vrea, așa că nu am de ce să mă apăr, mai ales că v-a plăcut poezia! :-) De fapt, nu mi-am dorit să fie o poezie melancolică, din contră, una optimistă, iar acest lucru se constată încă din titlu! Eu zic că se potrivește! Dacă ziceam "În suflet, azi, s-au ofilit castanii", ar fi fost deprimant rău de tot și, în plus, nu s-ar fi "asortat" cu restul poeziei! Eu vă mulțumesc pentru comentariu și opinie, și vă asigur de prietenia și considerația mea! :-)

PS: Sucombă voința, când "curcubeul stă de strajă" (așa e cu îndrăgostiții, se înmoaie ca o plastilină când e vorba de un decor romantic), nu ființa!  Deci nici măcar cârcotaș nu puteți fi! :-))

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, titlul a fost dat la primul impuls, adică intuiția l-a dat, nu gândirea mea rațională! Și cum nu am vrut să o contrazic, fiindcă ea (intuiția) are întotdeauna dreptate... :-) Drag de popasul dvs., ca de obicei! 

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, mi-a fost dor de popasul dvs., chiar mă întrebam unde ați dispărut!! Mă bucur că sunteți alături de mine și vă mulțumesc mult pentru rezonanță și comentariu! Cu stimă,

[bolache alexandru]

Într-adevăr, titlul te duce cu gândul la romanță și poezia în sine conține elemente de romanță deși parcă nu-l văd totuși pe Jean Moscopol sau Cristian Vasile interpretând o melodie pe aceste versuri pentru că aici avem și elemente moderne... Camelia Ardelean îmbrățișează metafore într-un joc al iubirii însă pe  parcurs melancolia se împiedică sau poate sunt eu prea romantic. Mie mi-a plăcut poezia în totul ei deși, na sunt cârcotaș, sucombă ființa când curcubeul stă de strajă... De-a lungul timpului, mamă cum sună, am văzut cum te-ai apărat cu înverșunare la comentariile mai acide. Acum nu trebuie să o faci. Este doar un comentariu prietenesc și poate...

[Ion Lazăr da Coza]

Începi cu un titlu de romanță, și greu se desprinde cititorul de prima impresie...

da Coza