I-am cerut iubirii...

[Camelia Ardelean]

I-am cerut iubirii să renască

Dintr-un ciob de vis, instantaneu,

Dar m-am poticnit de-același pleu,

Pendulând aceeași udă iască.

Să aprind, zadarnic vreau, scânteia,

Roasă-s pân` la oase de amurg,

De sub tălpi, ghețarii mi se scurg,

Gerul împânzește azi femeia.

 

Am uitat când flăcări la revere

Conturau simțirea-surogat –

Un conflict nebun, alambicat,

Unde focul drepturile-și cere.

 

I-am cerut iubirii o arvună –

Rămășițe stinse pe un rug

(Ignorând destinul ignifug,

Până și jăraticul răsună…).

 

 

[Camelia Ardelean]

Angi, Laura, doamna Chindea, Vasile Burdușa: mă bucur să vă simt aproape! Mulțumesc pentru prezență și semnul de apreciere! Drag,

[Camelia Ardelean]

Dragă Valery, nici nu au cum să fie toate la fel de reușite! Nici proprii copii nu sunt la fel! :-) Versul de care spui îl aveam și eu de mult "pe listă" pentru a-l prelucra, pe urmă m-am răzgândit și l-am lăsat așa, gândindu-mă că nu vreau să cad pe "panta" de a fi atentă doar la ritm și măsură, iar astfel, să nu mai dau curs mesajului. În rest, mie îmi place cum curge poezia, adică nu mă deranjează nimic la ureche! Îți mulțumesc pentru popas și comentariu! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc, domnule da Coza, pentru popasul tăcut! :-) Cu același drag!

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc, doamna Dorina, pentru apreciere și semn! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc pentru popas și rezonanță, Gabriela Ioniță! Îmbrățișări!

[Valeria Merca]

N-aş spune că aceasta este una dintre cele mai reuşite poezii ale tale, Camelia! Când spun asta, fac referire la primele două strofe, care, în opinia mea, ar mai putea fi şlefuite. ''Gerul împânzeşte azi femeia.''frânează cursul firesc al lecturii. Ştim cât trudim la versul clasic, pentru a ne încadra... din toate punctele de vedere. Mi-a plăcut strofa finală.
Am citit cu plăcere.
drag

[Ion Lazăr da Coza]

Semn de popas.

da Coza

[Pop Dorina]

Superb!

[Ioniţă Gabriela]

Admirație!