În contopirea Cerului cu Pământul

[Irina Lucia Mihalca]

În contopirea Cerului cu Pământul

Marele Magician al Timpului a întins degetul pe Tabla de Joc,
azvârl în lac o pietricică,
dinspre centru spre exterior, cercuri de oscilaţii
schimbă vibraţia lacului,
continuă să rămână, chiar dacă piatra, în dansul umbrelor,

s-a aşezat pe fundul lacului,
în acelaşi timp, arunc mai multe pietre,
cu rapiditate, multe cercuri se-mprăştie pe apă,
împletite între ele,  ca două verighete,
conectate, în drumul lor, de a fi o parte din lac,
fiecare încearcă să se integreze,
în căutarea unicului scop,
îmbrăţişarea cercurilor de lumină pe Tabla de Joc şi-n Cer.

Aştept ca Marele Magician al Timpului
să-şi ridice degetul în aer.
Prin fiecare vis merg inainte,
un drum inspirat în căutarea propriei pietre filosofale,
trec de aroma amăruie a amintirilor-fantomă,
tânguitoare cantilene, ca aburul se urcă prin corzile armonice,
totul se accelerează,
pătrund în spaţii sacre din filele cărţii naturii,
merg mai departe,
desfrunzită de tot ce credeam că sunt,
străbat nemărginirea, visez cel mai înalt vis,
- învăluită-n razele discului solar,
prin uşa de sticlă, păşesc fascinată în visul de aur,
bătăile unor aripi palpită în picaturi de rouă -
un dar primesc,
cristalul pe care-l port mereu cu mine.

Acum este timpul,
o răsuflare fierbinte navighează-n jocul ascuns,
degetul a coborât.
Precum o curgere reciprocă a ta în mine,
explozia de lumină, cununi de stele,
piesele lipsă din mozaicul cosmic au revenit,
ancorând peisajul.
Din fiecare culoare a curcubeului culeg cuvinte-perechi,
ţinându-ne de mâini,
evantaiul iubirii
în contopirea Cerului cu Pământul.

[Irina Lucia Mihalca]

Ma bucura pasii tai, multumesc, Lisia!

Mereu cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Am pășit și eu fascinată printre cuvintele-perechi și am găsit în ele toate culorile curcubeului.

Prețuire,

[Irina Lucia Mihalca]

Augusta, multumesc pentru popas si ganduri.

Cu drag!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Sofy, am remediat fiecare cerc. 

Cu drag, Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Marele Magician al Timpului a întins degetul pe Tabla de Joc,
azvârl în lac o pietricică,
dinspre centru spre exterior, cercuri de oscilaţii
schimbă vibraţia lacului,
continuă sa rămână, chiar dacă piatra, în dansul umbrelor,
s-a aşezat pe fundul lacului,
în acelaşi timp, arunc mai multe pietre,
cu rapiditate, multe cercuri se-mprăştie pe apă,
împletite între ele, ca două verighete,
conectate, în drumul lor, de a fi o parte din lac,
fiecare încearcă să se integreze,
în căutarea unicului scop,
îmbrăţişarea cercurilor de lumină pe Tabla de Joc şi-n Cer.

Multumesc, da Coza, pentru lectura, observatii si aprecieri.

Cu drag, Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Angelina, pentru trecerea si impresia lasata.

Cu drag, Irina

[Chris]

Frumos. Mi-a plăcut mai ales finalul :))

[Sofia Sincă]

Trăirea iluzorie între pământ şi apă, mereu la răscruci de lumină, dorinţa de integrare a sufletului şi a corpului odată cu el, în spaţiul exploziilor de lumină. Foarte interesantă prima unitate! Luate prin comparaţie cercurile apei tulburate se integrază unele în celelalte, formând un tot.

Însă, atenţionările lui Ion da Coza rămân valabile.

Apreciere, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

cercuri de vibraţii/ schimbă vibraţia lacului,??

Cam multe repetiții. de ex:

conectate în drumul lor de a fi o parte din lac,
fiecare, în drumul lor, caută să se integreze,
în căutarea unicului scop,

După cât te știu de perfecționistă, vei reveni.

Drag,

da Coza

[Nădejde Angelina]

Versul dumneavoastră, Irina Lucia Mihalca, explozie de lumină!

Preţuire!