Margine de zori

[Vezi blog]

Am scuturat noaptea de pe reverul visului
întunericul alb dintre lacrimi lumina altă cale
se deschideau pleoapele ca două prăpăstii
curgeai în mine ca un râu de munte
repede şi rece

poate prea rece pentru
o singură viaţă

poate prea repede pentru
o singură veşnicie
dar niciodată limpede

zorii erau pătaţi pe margini
cu îndoieli

nu le puteam distinge umerii
pe buzele mele stătea agăţată o sete de tine
înăuntrul meu vorbeau pădurarii sufletului
iar paşii tăi deveneau cădere, zbor frânt
umbre de curcubeu muşcate pe-alocuri de nori
căprioare cu genele pline de flori
căutau poieni unde fiarele sălbatice învăţau

cum poate fi ucisă frumuseţea unei singurătăţi
am închis pleoapele de teamă că universul
şi-ar muta întreaga durere în mine
păstrând pentru el ce eu nu voi primi niciodată,
fericirea!

[gina zaharia]

am avut și eu loc pe marginea de zori:)

căprioarele cu genele pline de flori m-au fascinat

toți munții încremeniseră într-o priveliște grozavă, botezați cu apa

repede şi rece

poate prea rece pentru
o singură viaţă

poate prea repede pentru
o singură veşnicie

te prinde acest gen de poezie!

mi-a plăcut mult!

[x]

Multumesc domnule Iordachescu pentru popas, lectura si comentariu! Cu pretuire!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Îmi place rău cum aţi scris şi vers liber, domnule Ungureanu! Vă felicit!

Deşi e la modă versul liber, multe dintre textele în vers liber îmi spun nimic... al dumneavoastră chiar are un mesaj conturat într-o notă originală. Găsesc aici şi umbra versului clasic ce vă aparţine, în construcţiei în trăirea poetului.

Cu stimă,