malul întortocheat al destinului

[Nuta Craciun]

 

te trezești plângând într-o limbă străină,

cineva te desenează cu ochii închiși și nu îi este frică

să-ți contureze orbirea,

simți că în trup ți-a rămas o inimă dar nu este a ta.

 

îți rozi unghiile a neputință

ai putea stinge felinarul zilei și te-ai putea ghemui

între cearșafuri continuând să visezi

dar plutești ca într-un uter matern care nu te mai hrănește

în oglinda timpului totul e distorsionat,

o pasăre zboară trasând malul întortocheat al destinului.

 

să mă trezești Doamne din noaptea asta sumbră,

din țipătul dureros al altor țipete care îmi poartă viața,

ajută-ma să ies din această mare de cuvinte zimțate

care nu îmi mai încap sub limbă.

știu că există o singură ușă pentru libertate

dar am pierdut cheia.

[Mihai Katin]

este  un poem  al  alienarii  umane  ,a pierderiii reperelor  si   resurselor  interioare si  poate  rugamintea  dramatica  si  deznadajduita  din final:

să mă trezești Doamne din noaptea asta sumbră,

din țipătul dureros al altor țipete care îmi poartă viața,....mi-am  adus  aminte  de  acea  capodopera"Din  jale  se  intrupeaza Electra" ....cu  pretuire!