Sã împrăştii liniştea

[constanta popescu]

Iubite, trebuie să te întreb în dimineaţa asta,
când îmi spui povestea care închide rănile,
vindecă neputinţa şi opreşte izvorul?
Eu ştiu că nu poţi şi nu vrei
să opreşti curgerea când ai aşteptat 

de atâta vreme
 emoţionat să regăseşti
cărarea de reîntoarcere, încă nesigură,
dar atât de firbinte si pătimaşă
încât dimineţile reci netrăite te macină…
Stiu bine ca te doare departarea
dar mai ales povestea în care nu ai nici un rol
şi nu poţi sa vrei sã determini curgerea
care oricum nu este a ta
şi este din alt vers nerostit, neaşteptat.
Emoţia ne învãluie atunci când nu putem
mãcina sentimentele confuze, nesigure
şi poate nedorite ca sã putem aşterne liniştea
peste nişte amintiri atât de prãfuite
încât e un efort prea mare chiar sã le cauţi
dar sã le şi gãseşti intacte
şi nesperat de fierbinţi
nu-ţi mai trebuie  neliniştea şi patima
nerostitã de aţãta vreme încãt ai oprit izvorul
şi ai închis povestea
dar mai poţi sa împrãştii peste tot liniştea
si mai ales dorul

[Ion Lazăr da Coza]

Subscriu ante(de multe ori îmi sunt anti)comentatoarelor!

Stofă de poetă ai.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Sofia are dreptate, e prea stufoasă. Încearcă să concentrezi. Un diamant, ca să strălucească, trebuie șlefuit.

Cu drag,

[Sofia Sincă]

Ai câteva metafore fantastic de frumoase dar sunt înăbuşite de stufăriş. Ai mesaj care abia străbate prin  el, prin acelaşi stuf. Poezia ta se poate concentra în jumătate faţă de cât e. Practic ea repetă aceleaşi cuvinte, fără rost, cum ar fi: liniştea, neliniştea, liniştea, povestea - de câteva ori, curgerea la fel şi poate mai sunt.

Mai de corectat: neputimţa, firbinte si, semne diacritice şi pătimaşă.. - ori un punct ori trei. Apoi am mai zis, dacă foloseşti punctuaţia, te rog s-o respectţi corect şi la poezia aceasta şi la cealaltă.

Cu prietenie, Sofy!