Lunatic

[nicolae vaduva]

Din toate câte-n mine sună

și-mi rod tăcerea, dureros,

aș construi, până la Lună,

un pod gigantic de frumos.

 

Da’-n fiecare provocare,

cu care-ncerc să mă explic,

spre șantierele lunare

văd un constructor de nimic.

 

Eu sunt un fel de lăutar

din spița mulților glumeți

acoperiți de praf lunar,

dar care cântă prin boscheți…

 

Cu sticla-n bot, la mare artă,

în seara asta, desuetă,

eu, menestrel, la cobză spartă,

cânt sub balconul tău, Julietă.

 

Un rătăcit, posomorât,

ce-ar vrea iubirea s-o îngâne,

cu glasul meu, de-aed pârât,

să fac o punte pe genune

 

și s-o las dracului de Lună,

cu vraja ei de clar-obscur,

să trec, să urc, la tine, până

mai văd balcoanele din jur.

[Chris]

frumos :)

[Pop Dorina]

Admirație.

[gabriel cristea]

Minunat! :))