Iarnă

[nicolae vaduva]

E doar o iarnă fără rost,

În mine ninge străveziu;

Plecate-s zilele din post

Într-un târziu și e târziu.

 

E timpul clipelor de hram

Când dintre reverii mă smulg,

Să văd cum fâlfâie prin geam

Și cade umbra unui fulg.

 

Acum, se-apropie, tiptil,

Amanta albului sperjur

S-aprindă ultimul fitil

Al arderilor împrejur.

 

E doar o iarnă de prisos,

Un zbor sfârșit în colivie,

Când frigul ți se-nfige-n os

Pentru o scurtă veșnicie.

 

Afară nu mai știu, oricum,

Dacă-i senin sau bate vânt,

Sau dacă ies copii-n drum

Să facă oameni de pământ…

 

 

Scriu la o masă, lângă foc,

Și spațiul parcă s-a restrâns;

Nu mai contează niciun loc

În care am șezut și plâns.

 

În iarna asta, anodină,

Când mor, de silă, cucii-n ceas,

Aud cum cântă, în surdină,

Colindătorii de pripas

 

Și mă visez sub baldachin,

Între zăpezi – visa-m-aș beat –

Golind paharele de vin

C-un Moș Crăciun întârziat.

 

 

[Vasilisia Lazăr]

Într-adevăr, semne rele anul are... Superbă poezie! Am văzut și varianta de pe blog, totuși eu găsesc cea mai potrivită sugestia Manuelei cu „ospățul”. Se leagă apoi de primul vers al strofei a doua, cea cu hramul. Dar dv. sunteți șeful. :) Felicitări!

[Chris]

frumos, tablou dezolant...

[nicolae vaduva]

Mulțumesc, pentru sugestie, doamna Munteanu!... Pe blogul meu - https://foto-sinteze.blogspot.com/ - am postat o variantă în care versul respectiv este diferit. Vă aștept sugestiile și acolo.

Cu respect,

nicolae 

[Manuela Munteanu]

Vă sugerez ca ultimul vers din prima strofă să fie ,,La un chiolhan și e târziu", pentru a evita repetiția. Dacă vreți să fiți mai ,,cuminte" (deși ansamblul nu este așa), folosiți ,,ospăț", în loc de ,,chiolhan".