mă priveam în oglinda pe care moartea o ura
cel mai mult
îmi plăceau nopțile
înainte de ieșirea lunii din apele ce adăposteau vietăți mitice
în stare să facă bărbații să se arunce
de pe cel mai înalt catarg
îmi acopeream ochii și mă prefăceam surd
să nu mă strige vreun sunet
de parcă m-ar fi încercat o criză de stomac
mă îndoiam în fața ferestrelor de nu m-ar cuprinde rotundul
ponirii nestăpânite
de a cunoaște femeia
mă îndepăratesem prea mult să mă pot întoarce
drumul mirodeniilor îmi punea în față puterea și dragostea
pentru a mă învinge
trebuia să fiu tare
imaginea cu tine scriind pe trunchiuri de meri
vopsiți în roșu să-mi pot confunda dorința cu dorul
bucuria unui cor de păsări flamingo
apărute de nicăieri
să-ți răsplătească răbdarea
nu voia să renunțe
iubirea precum paharul de vin înainte de culcare
mi-e teamă să nu mă trezesc până să se sfârșească lumea
și cântecul pe care mi-l scrii șoptind la urechea unei scoici
cuvinte
numai de tine știute
îmi fac pielea ca cea mai fină mătase
atingerea amplă
rostogolirea razelor de început ale stelei ce-a explodat
la gândul că ești
nu-mi pot lua privirea de la marea ce-mi dă emoția
valurilor conduse de simțuri
în povestea de dragoste
admirată
precum cea mai vândută rochie de vară
după catalogul iubirii
Adaugă un comentariu
Carmen, îți mulțumesc, mă bucură trecerea și semnul lăsat, cu drag!
Cuvinte-coduri îmbracă iubirea în tainice modulații ale simțurilor. Un poem care trimite la meditație, la plăcerea subtilă, la alunecări temporale. Am citit cu bucurie. Felicitări!
Mulțumesc, Gabriela, mă bucură prezența în pagină și pe site, ți s-a simțit lipsa, cu drag!
Iubirea poate fi văzută ca o corabie a simțămintelor, ambarcaține plecată pe oceane de pasiune, „catargul celui mai frumos vers” fiind uneori un pericol real, prea înalt poate, dar și ademenitor. Mi-a venit în minte Ulise, încă de la primele versuri, mi s-a ivit în fața ochilor femeia lui, simbolul statorniciei, în timp ce toate ispitele par a fi ignorate acoperind ochii și prefăcându-te surd. O odă închinată iubirii adevărate, așa percep eu poezia ta și de fiecare dată am acest sentiment ori poate este imaginația mea orientată în această direcție. Am citit cu mare drag și pentru a înțelege și mai mult plăcerea cu care am scris acest comentariu, închipuie-ți un birou plin de acte nerezolvate după un concediu de o lună, acte ce vor mai aștepta până voi ieși din lumea fermecată a poeziilor voastre. Admirație!
Lisia, ca de obicei un comentariu în filigran, o lucrătură ca de curtea sticlarilor, unde fiecare obiect vorbește despre talentul și ingeniozitatea respectivului artist de a-și imagina lumea, de a interpreta lucrurile și de a expune în felul personal punctul de vedere cu privire la actul desăvârșit al creației, în dubla calitate de participant și de beneficiar! Mă bucură cuvintele pe care le lași textelor postate în acest spațiu și apreciez frumusețea și delicatețea comentariilor tale, faptul că mereu găsești modalități inedite de a le interpreta și de a te apropia într-un mod atât de subtil și profund de înțelesul lor care ți se descoperă natural, tocmai pentru plăcerea revenirii tale asupra lor, mulțumesc my lady, cu drag!)
Domnule Stănescu Valentin, apreciez reacția, mă bucură și onorează, stimă!
Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc pentru comentariul deosebit și prezența în pagină, cu respect!
Ce versuri minunate!
Îmi propun să evit, pe cât posibil, entuziasmele critice, care mi se par superflue de vreme ce un poem se recomandă deja de la sine. Dar odată ajunsă pe pagina ta, nici de această dată nu nu m-am putut abține. Ce metafore! Ce trăiri! Ce imagini! Pe care să le aleg? La care să renunț? Nimic sofisticat, nimic care să epateze, totul curge atât de firesc, de natural, dar, după cum se știe, toți cei care au ales această meserie ingrată, scrisul, cunosc faptul paradoxal că tot ce e simplu e complicat. De aceea se și obține cu mare greutate. În același timp, totul pare tras la linie, tufele sunt tunse perfect, copacii superb toaletați, nu există nici urmă de bălării (textuale), straturile sunt plivite cu grijă, interacțiunea dintre diferitele soiuri de plante (tot textuale) e studiată atent.
Plin de-o expresivitate pulsatilă, poemul tău scurtcircuitează trupul și mintea cititorului, evocarea femeii rămâne un liant de stabilitate emoțională, într-o atmosferă de tandrețe și lentoare erotică, imaginile vizuale sunt puternic ancorate într-o atmosferă febrilă care stimulează o resursă nebănuită de imaginație. Faci parte, cu siguranță, dintre poeții aceia despre care Fernando Pessoa spunea într-un vers, incluzându-se și pe sine, că ,,simt/ cu imaginația”.
Dacă în alte poeme, aruncai asupra decorurilor o pulbere care făcea ca totul să pară când orbitor, când întunecat, când plin de penumbre ca în vis, precum un joc al fațetelor unui diamant, unde lumina este descompusă și recompusă în funcție de stările sufletești ale celui care scrie și de „scena” pe care o alege pentru a-și devoala propria lume, aici totul strălucește cu aceeași intensitate. De data asta, nu am simțit nici umbre, nici penumbre. Uluitor de frumos, cu toate că mereu am zis că poezia dacă nu are și puțină tristețe... Dar aici e minunat așa. Las aplauzele să răsune până la tine!
Admirabil poem al iubirii! Încă un poem al iubirii pe care îl trăieşti citindu-l cu respiraţia tăiată şi ai vrea să nu se încheie... Mulţumesc pentru că mi-ai luminat ziua sufletului!
nu-mi pot lua privirea de la marea ce-mi dă emoția
păsărilor conduse de simțuri
în povestea de dragoste
admirată
precum cea mai vândută rochie de vară
după catalogul iubirii
acest pasaj final dintr-un necesar poem al starii de vara, acest final ca un ecou de fapt posibil al iubirii fiintand dincolo de oameni, cateva minute macar ne putem lasa lumea sa putem intelege acel inceput atat de mistic in plasmuire:
mă privesc în apa pe care moartea o urăște
de la facerea lumii
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE