Lasã-mã sã vad

[constanta popescu]

Lasã-mã sã vãd ce ai pãstrat
pe partea aia a inimii
în care nu sunt eu
Lasã-mã sã pun piatrã de piatrã
sã durez cetate şi redutã
pe partea aia în care protecţia mea
a ajuns la tine,
ca sã fiu adiere, îmbrãţişare tãinuitã,
pe partea aia în care ţi-a îmugurit
gîndul şi ascunzi norul şi dorul
crescut în genune.
Iubire nu încerca sã alungi
tristeţea de pe ochii mincinoşi
rupând furtuni din frâiele de vise
împletite unei noi poveşti.
Lasã-mã sã dezgrop sub cântec
paharul meu dogit din care curge sevã
pe altã frunte şi pe altã viaţã
Iubite lasa-mã sã-ţi prind privirea
dimineţa când clopotele se trezesc
şi nu ai şters visul încrustat pe iris
Iubire lasã-mã sã vãd ce nu ai vrea
sã ştiu…

[Ion Lazăr da Coza]

După apelativele iubire, iubite, iubire trebuie virgule.

Curiozitatea poate omorî pisica dragostea!

Am citit cu plăcere.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Aș înlocui „aia” cu „aceea”. Nu-mi place deloc cum sună în poezie „aia”. Aș mai scoate din „iubite” sau „iubire” și din „lasă-mă”, aș evita din repetiții, înlocuind cu sinonime și aș pune toate semnele de punctuație.

Cam în acest mod:

Lasã-mã sã vãd ce ai pãstrat
pe partea aceea a inimii
în care nu sunt eu.
Lasă-mă sã pun piatrã de piatrã,
sã durez cetate şi redutã,
pe partea în care protecţia mea
a ajuns la tine,
ca sã fiu adiere, îmbrãţişare tãinuitã,
în locul unde ţi-a îmugurit
gîndul şi unde ascunzi norul şi dorul
crescut în genune.
Nu încerca sã alungi
tristeţea de pe ochii mincinoşi,
rupând furtuni din frâiele de vise
împletite unei noi poveşti.
Lasã-mã sã dezgrop sub cântec
paharul meu dogit din care curge sevã
pe altã frunte şi pe altã viaţã
sã-ţi prind privirea
dimineaţa, când clopotele se trezesc
şi nu ai şters visul încrustat pe iris.
Iubite, lasã-mã sã vãd ce nu ai vrea
sã ştiu…

De altfel, poezia e foarte frumoasă.

[Sofia Sincă]

Cu mesaj adânc, dar construcţie subţire. Şi eu spun că ai făcut uz de unele sintagme, în mod cam nefericit. Repetiţia este o figură de stil, doar atunci când se doreşte intensificare la ceva. În rest exprimă sărăcia exprimării. Astfel, pe partea aia, lasă-mă să, se repetă de prea multe ori.

Şi totuşi am citit cu plăcere, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

     Frumose imaginile din care urzești în vers  îndoiala. Cred că ai putea încerca o rupere de ritm , o structurare aparent ilogică a mesajului . Se vede că ai potențial , încearcă o altă croială a versului tău . O simplă sugestie , poezia ta e plăcută!

[Chris]

Putem doar să sperăm la cunoaşterea în profunzime a persoanei iubite. Prin faptul că are o parte a inimii în care nu suntem înseamnă că nu ni se dăruieşte total, aşa cum noi am vrea.

Mi-a plăcut în mod deosebit:

Iubite lasa-mã sã-ţi prind privirea
dimineţa când clopotele se trezesc
şi nu ai şters visul încrustat pe iris
Iubire lasã-mã sã vãd ce nu ai vrea
sã ştiu…

Eu zic că "pe partea aia" de trei ori este prea mult, dar este părerea mea!

Am citit cu plăcere, :))