La răscrucea nopții

[gabriel cristea]

Naltele rogozuri prinsu-ne-au în gheară, Foșnitoare-i clipa plopilor de-argint,

Vântul ne cuprinde, spicul se-nfioară, 

Când un pui de ciută saltă-n labirint. 

La răscrucea nopții un măceș se zbate, 

Albele-i petale se aștern pe noi;

Se trezesc din ape sălcii fermecate, 

Înalțându-și fulgii ciufuliți și moi… 

Orzul dă în lapte, îl absoarbe luna;

Prin dumbrăvi se-ngână rătăcind miori;

Noaptea e vibrantă, roua, ca niciuna

Își alintă-aievea tainicii bujori. 

Cine se ascunde sub tăcerea noastră? 

Poate e beția  florii de absint;

Gura mea de ape, geana ta albastră, 

Foșnitoare-i clipa plopilor de-argint…

[Grig Salvan]

Mereu mă întorc cu o dorință ancestrală și cu o plăcere a lecturii la versurile încărcate de viața naturii, de măreția toblourilor în care sufletul omului se înfrățește și se înnobilează cu frumusețea elementelor naturii. Un pastel al naturii ce dă în pârg în prag de vară...

[Vasilisia Lazăr]

Superb pastel! Câtă liniște și magie transmite!

Primele două versuri așa le-ai dorit, scrise pe același rând, sau e doar o greșeală de editare? Nu văd motivul. 

Versul Se trezesc din ape sălcii-ngenuncheate se citește mai greu. Eu aș spune: Se trezesc din ape sălcii subjugate. Dar e doar părerea mea.

Cu drag!

[Monica Pester]

Pictorul Deltei,

pictorul sufletului naturii ,

tu ești, Gabi !

Ne faci inimile să cânte . . .

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Frumos curge versul! Felicitări!

[Dinca Valerian]

O noapte din care razbate pacea si linistea naturii. Pare a fi o poveste spusa nepotilor de un bunic pufaind o lulea pe prispa. Cred ca si noua, celor mai batrani un pic, ne e din ce in ce mai greu sa ne aducem aminte noptile acestea. Minunata idee si realizare. Felicitari

[Ada Nemescu]

Aceleași dantelării poetice știute, greu de egalat! 

Ultimele două strofe le iau cu mine, mi s-au lipit de retină...

aDa

[petrut dan]

Un poem deosebit, o curgere de apă liniștită, misterioasă, atmosferă de basm, frumos (ne)mai scrii Gabi, cu prietenie!