eu m-am întrebat

[Ariana Zburlea]

te-ai întrebat vreodată
ce au în cap ce au în suflet
oamenii care postează pe rețele
ce simt înainte de a posta o fotografie cu un apus
în care cerul pare o fumigație post-nucleară
cu o pată de vin că l-o fi rănit cineva
pe dumnezeu

și zâmbetele congelate în timp
sub ce formă s-au așezat atomii din spate
mă întreb
dacă e vreo mască înăuntru care plânge
cu lacrimi pictate
sau o dorință indecentă de a fi secunda
unei obsesii
ori iubirea care se joacă de-a moartea
dincolo de dantura perfectă a unei femei

și ce au făcut la răsărit ce muzică ascultă cu adevărat când sunt singuri
dacă sunt mulțumiți de ei dacă au băut ceaiul fierbinte
sau au zis lasă-l și rece, că merge
doar sunt singur. nici nu fac duș azi

de cine vor ei să fie atinși când apar online și
cine oare își numără zilele rămase
în firimiturile norilor nepăsători

[bolache alexandru]

Întrebări legitime... Lectură plăcută!

[Grig Salvan]

Și eu m-am întrebat adesea astfel de lucruri, îmi veneau în minte, spontan, astfel de întrebări înfrigurate, ori stranii, despre cei din spatele unui ecran. Interesantă temă, interesantă „punere în scenă”.

[Ada Nemescu]

Fantezia la ea acasă!

Iar expresia/metaforă...

 apus
în care cerul pare o fumigație post-nucleară
cu o pată de vin că l-o fi rănit cineva
pe dumnezeu

... de mare valoare!

aDa

[Ariana Zburlea]

@Vasilisia Lazăr mă bucură enorm aprecierea dumneavoastră, vă mai aștept pe aici!

[Vasilisia Lazăr]

Și eu m-am întrebat, să știi. Și nu de puține ori.

Un poem care parcă, într-un fel anume, îl continuă pe cel cu căutarea căldurii. Un poem modern, actual și bine scris. Și destul de sensibil. Și care te lasă pe gânduri... Mi-a plăcut mult.

[Ariana Zburlea]

@Mihai Katin apreciez că simțiți și citiți cu atenție poemul. vă mulțumesc! de asemenea, e pe placul meu alegerea dvs. muzicală.

[Mihai Katin]

este  interesant   cand  poemul    pune  intrebari   ,cand  trebuie  sa cautam   ceva  motivatiii ori   anumite  raspunsuri    la  aceasta  paradigma:

e-ai întrebat vreodată
ce au în cap ce au în suflet
oamenii care postează pe rețele

noi  vrem  sa privim  in  oglinzile  celorlalti   dar   acolo  in  primul   rand   ne  vedem  in  primul   rand  chipul   dce  se  dilueaza ,se  pierde  prin  natura  poemului in  altceva  si poate  de aceea:

mă întreb
dacă e vreo mască înăuntru care plânge
cu lacrimi pictate
sau o dorință indecentă de a fi secunda
unei obsesii

ori iubirea care se joacă de-a moartea
dincolo de dantura perfectă a unei femei  este  o  imagine   in acest   teribil   puzzle  liric ,este  o   definitie  care   raspunde  intrebarilor  mai  ales  cand   in  detasarea  noastra  mentala sau  in transcendenta   ei vrem  sa aflam:

e cine vor ei să fie atinși când apar online și
cine oare își numără zilele rămase
în firimiturile norilor nepăsători    uneori  se afla  raspunsuri,uneori   se aplauda ,uneori  mergem  in  tictacul  numaratorii sub  aceeasi   nori  nepasatori  ca  ei  sau   noi  am  exista...

https://www.youtube.com/watch?v=xvm4ZqjZUhM&pp=ygUTdG9ueSAgdHVj...