ecce homo

[petrut dan]

am râs până m-am trezit singur

mai bine într-o casă de jale decât la ziua împăratului

îmi rup carnea printre hainele unei femei

ce-a renunțat să mai fie

 

mama mi-ar șterge lacrimile dar nu mai poate nici ea

am un papagal care strigă celor care  îmi calcă

pragul

sunt unic

 

ca unul ce se poate autodistruge părerile mele de rău lipsesc

într-un mod minunat

am prieteni atât de puțini încât fericirea

nu mă costă nimic

îngerul meu cu regim special

nu-mi pasă că mă trage de haină înainte să mă arunc

în fața unei iubiri imposibile -

eu și copilăria

două stări ce-au uitat una de cealaltă

 

acasă

vasele nespălate

așa cum le-ai lăsat

calc pe o lingură strâmbă

de data trecută

mă doare să o iau de jos

e singura legătură cu trecutul nostru

suprarealist

aș putea scrie un volum

între bucătărie și baie dar cui i-ar folosi

să afle din cărți ceea ce poate trăi singur

 

mă visez într-un han

cu mâncare la ceaun și ulcele din lemn

să-mi pun o roată de car

să am cu cine povesti vinul roșu, luna după cutremur

să-mi cânt singur

tot ce-mi trece prin pat

viața -

o femeie divorțată de două ori

asta ca să nu mai fie crezută de nimeni

îi admir pe oamenii străzii

trăiesc cel mai aproape de moarte

probabil și poezia mea așa se simte mai bine

 

aleg libertatea să schimb mutările pe care le fac

în lipsa unor principii

arta mea zilnică este o femeie cu burta la gură

știu că trebuie să-i desfac genunchii

să trag

închid ochii să nu văd ce mi se lipește de mâini

mai mare greșeală ca să salvezi un om nu există

 

noroc că trebuie să merg la toaletă

sub presiunea emoției

rinichii reacționează intens

senzația de plutire mă face să dărâm totul în jur

hârtia igienică

paharele de unică folosință

gabriel 

precipitat pentru a doua venire

 

[petrut dan]

Lisia, nici  nu mă mir, poate asta este și reacția corectă/naturală atunci când ceva, indiferent ce, impresionează, îți amintește de anumite lucruri, te face să te recunoști sau să-ți dorești, într-un cuvânt sensibilizează, dar adevărul este că nu poți scrie dacă nu înveți să citești, aici cu adevărat contează acea transpirație de care tot fac unii caz, dar care nu mă impresionează câtuși de puțin când vorbim de actul creației, vorba cântecului '' poți să fii frumos cât zece, dacă n-ai talent ești rece'')))) Totuși mai bine să-i lași să-și rupă gâtul,  oricum apare altul/alta din spate, mi se pare inutil să încerci să-i înveți sau să-i trimiți să se apuce de altceva, dacă-i întrebi în fiecare zace vreun Eminescu, Stănescu, etc, etc... Ideea este că talentul  cu tot ce înseamnă el merge mână în mână cu o anumită sinceritate și imposibilitatea de a-ți controla/stăpâni anumite reacții, firești de altfel, pe care le resimte cineva în fața unei scrieri, picturi, cântec, pentru simplul motiv că există acea reciprocitate ce-i face pe cei înzestrați să se recunoască și să-și exploreze mai bine ființa în manifestări, stări, dorințe...Mulțumesc pentru prezență și cuvinte, ești unul dintre cititorii pe care și i-ar  dori oricine, my lady, cu drag!) 

[Vasilisia Lazăr]

Este atât de dureros acest poem, fiecare vers mi se înfige în inimă... Iartă-mă, dar nu pot să comentez. :(

[petrut dan]

Mulțumesc, Ada, Lisia, vă mai aștept, cu drag!

[Ada Nemescu]

(am prieteni atât de puțini încât fericirea

nu mă costă nimic)

Amar, amar, atât de mult încât orice încercare de dulce este anihilată... aguridă!

aDa

[Vasilisia Lazăr]

Superb, chiar dacă atât de trist! Voi reveni.

[petrut dan]

Alex, ma man, apreciez, cu prietenie!

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc pentru lectură, selecție și apreciere, cu stimă!

[bolache alexandru]

Încă o poezie deosebită în stilul tău inconfundabil. Deși diferă mult față de poezia cu același titlu a lui Minulescu poezia încearcă să creioneze un suflet rebel care poate în lipsa unor principii să schimbe mutările, în care arta este o femeie cu burta la gură, adică aproape gata să nască... Ce artă este aceea care nu naște, care nu creează un nou început. Poate de aceea spui în titlu ecce humo! Chiar dacă la fel că orice geniu ai acea  singurătate care te împiedică să ai cui povesti la un pahar de vin roșu...

[Mihai Katin]

aleg libertatea să schimb mutările pe care le fac

în lipsa unor principii

arta mea zilnică este o femeie cu burta la gură

știu că trebuie să-i desfac genunchii

să trag

închid ochii să nu văd ce mi se lipește de mâini

mai mare greșeală ca să salvezi un om nu există   da,iata  omul ,iata  cat   de sus  poate  urca  si  acolo   el  afla cu   oroare  poate  sau   cu  o  inexplicabila  satisfactie:

senzația de plutire mă face să dărâm totul în jur

hârtia igienică

paharele de unică folosință

gabriel

filmează precipitat pentru a doua venire    

cu  toata  admiratia!