jocul frunzelor în fracuri de timp continuă

[gina zaharia]

singura cale spre lună trecea prin dreptul eclipsei
îmi trebuiau o trăsură un hotar și o balanță
de restul se ocupau zile din calendar
când își puneau o dorință

și pentru a nu încurca stările boreale
am încălțat tălpile de iluzionist
am strigat haiducii ierburilor
bijutierii de zori
și tulpina pe care coborâsem
să-mi trăiesc visul

era vremea cinei

primul popas pe inimă
se ciocnesc pahare fine
fotografii fac schimb de culori
iar sculptorii se închid în cataloage
de renume

pe fundal e lacul cu lebede
suficient să văd prin ochii unui orb
poarta odihnei

nu degeaba am ascuns eclipsa sub braț
câțiva actori de noapte
îmi scriau un rol – o pasăre incoloră ciugulește
două-trei versuri
apoi le transformă într-un sărut
pe altă inimă

jocul frunzelor în fracuri de timp continuă

[MARIUS IULIAN ZINCA]

cu primul popas pe inimă, imi las semnul meu de popas

[George Gîtlan]

frumos, dar articuleaza "zile" din calendar / ori eu vad un dezacord acolo. cu aceeasi admiratie!!!

[Vasilisia Lazăr]

Cu plăcerea lecturii, ca totdeauna...

[Ion Lazăr da Coza]

Atmosferă fabuloasă - fabulos pusă în pagină.

da Coza 

[Staicu Laura Marinela]

"singura cale spre lună trecea prin dreptul eclipsei" . Deci daca trec de ea, "de restul se ocupa zile din calendar"?

Gina, ai tu un dar aparte de a manui metaforele astfel incat versurile sa ajunga la suflet. Te citesc mereu cu drag.

[Aura Popa]

Joc de metafora fina prin care trec ca sa vad pe fundal...lacul cu lebede  si poarta odihnei!