Înveșnicire

[Vasilisia Lazăr]

(elidă)

Se reîntorc din pribegie preagrațioasele egrete –

Vibrează-n mine anotimpul fără de patimi și regrete.

 

Azuru-n cer se reaprinde, iar razele încep să fiarbă –

Topesc ninsorile cernite și-adulmec firul nou de iarbă.

 

Pădurea-și scutură urâtul, un tren mai zăbovește-n gară –

Iertările plutesc în aer, iubirea crește-n suflet iară.

 

Aleargă apele voioase, eliberate de omături –

Mă-nveșnicește primăvara în care tu îmi ești alături.

.

Probabil iarna nu s-a terminat, dar, în munții mei, din cauza încălzirii bruște a vremii, apele eliberate de omături chiar aleargă voioase. Și cum să nu simt în suflet primăvara? :)

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Tudor Cicu, vă mulțumesc pentru catren și implicita apreciere! Onorată!

[Monica Pester]

Un clinchet plin de optimism al reînoirii  naturii  bios-ului uman ca parte de univers!

Iubirea, ca esență a viului, trebuie să stea mărturie!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Ce frumos, primăvara în suflet.

[Grig Salvan]

Grațioasă poemă, cu versuri susurând proaspete ca dintr-un izvor primăvăratic. Un mic „mărțișor” liric, vestind primăvara ce va să vie...

[bolache alexandru]

Primăvara vine cu un restart  al naturii, cu un restart al vieții.... Cum sa nu îți dorești așa ceva? O poezie dorință a înveșnicirii!

[Valeriu Anghel]

Înveșnicire prin poezie!

[Mihai Katin]

, dar, în munții mei,  atat  de frumos  si   chiar  impresionanta  aceasta  declaratie  de apropiere  afectiva    intre  sufletul  omului  si   cel  al   muntelui  de unde poate  si   vivacitatea   extraordinara a poemului!

[petrut dan]

O elidă reușită din toate punctele de vedere, tehnic nu-mi dau cu părerea deși sunt convins că ai dreptate, dar liric ți-a reușit ca întotdeauna să dai o formă feminină, cu o intensitate plăcută  și parcă așteptată/intuită încă de la primele ''preagrațioasele egrete'' și până la '' apele eliberate de omături'' așa cum numai tu știi să creezi tablouri aproape de magic ca atmosferă, o scriere fină, dar cu atât nelaîndemâna oricui, o scriere ce anunță o primăvară timpurie și așteptată de toată suflarea poetică,  ai adus seninul și optimismul în casele noastre, may lady, mulțumim, cu drag!)

[Gabriela Raucă]

O superbă avanpremieră pentru "anotimpul fără de patimi și regrete"... ce frumoase versuri!

[Tudor Cicu]

Unei elide (în cele opt versuri ale ei) îi răspund printr-un catren: 

Uneori (poate) mă tem că omătul,

(Până și-aici, în elida de vis) 

Când ai deschis la metafore totul,

„O mie de nopți” și primăveri ne-ai trimis!