închisori fără gratii

[gina zaharia]

cunosc prețul arheologului
din mijlocul inimii
n-a știut niciodată încotro merge
poartă un fel de pecete pe tălpi
e afacerea lui  repetă de zor
dreptul de a nu renunța să-și tipărească
singura carte de dragoste
nepereche

îl zăresc topind roci
la lumina lunii
spune ceva despre închisorile fără gratii
ordonate pe depărtări
uneori inundă seceta
cu ochii închiși
alteori tremură lângă un secol de dorințe
deportat între două țărmuri

din când în când mă întreabă dacă îl mai cuprinde
eșarfa tăcerilor mele
atâtea pietre prețioase într-un singur loc
atâtea nopți franjurate
și o flacără verde
precum rondul
în care două sensuri
își schimbă misterul pe bulevarde angelice

[Gabriela Grădinariu]

    Iubirea, aripa zborului nostru, cea care lasa inchisorile fara gratii. In tacere, aduna tezaur. Admiratie!

[gina zaharia]

un sâmbure doi sâmburi

un covor de rădăcini învățat  să doinească

pe bolta cerului

cândva păsările își vor hrăni aripile

cu rogvaivul unei simfonii

mereu aruncată

ca un năvod

peste timp...

altfel am mai fi noi, Maria?

zi frumoasă, frumoasă!

[gina zaharia]

saltul dintre dimineață și seară

păstorul ierbii de dor

rătăcit între coline de ieri

sau poate concertul ploilor

la tulpina primăverii 

din noi...

mulțumesc, Nutzu!

[Belean Maria Ileana]

prin labirintul inimii descifez

lumina

flacara tacerii

imprastie iubiri

eu la simt atingerea verde

drag de trairea si mesajul versului

felicitari si La multi ani!

[gina zaharia]

ai trecut prin intersecții de vrajă

simple ca gândul unui hoinar

în toiul nopții

fiecare drum pornea cu murmurul

filelor nescrise

din inima unui mesager de nicăieri...

Flacăra verde să-ți fie călăuză, Vali! Trece prin cântec...

Cu drag,

[gina zaharia]

l-am zărit odihnindu-se lângă un izvor

număra podoabele adunate de sub talpa munților

pline de rouă

în fiecare înflorea un crez

apoi îl schimba instantaneu

după linia orizontului

îi mângâia tâmplele trecute prin ploi

și le fotografia

pentru alt veac pregătit de călătorie

el eu el eu

schimb de tăceri...

Totdeauna îl sufletul meu, Sofy!

Cu drag,

[Valeria Toma]

m-am oprit la rondul flăcării verzi, am luat-o pe bulevardul angelic....ştii, "eşarfa tăcerilor" cuprinde o lume de cuvinte.

cu drag,

[Sofia Sincă]

Sublim efectul metaforelor. Descriu într-un limbaj fermecător, feeric inima însiguratului, acel însingurat plin de pietre preţioase ale sufletului dar care sapă, tot sapă singur, în taină, ''la lumina lunii'', bate la inimi cu teama de nu fi respins. Şi,

''atâtea pietre prețioase într-un singur loc
atâtea nopți franjurate'' - se pot pierde în neantul  indiferenţei.

O poezie plină de substanţă şi vrajă, chiar dacă puţin melancolică, o poezie de excepţie. Dar nu mă miră. Aici este vorba de Gina Zaharia.

Cu preţuire, Sofy!

[gina zaharia]

Veronica, mulțumesc! Mereu cuvinte prețioase, pentru mine!

Prețuire,

[Veronica Pavel Lerner]

Poem vizual, metafore puternice, mi-a placut mult!