Prin tranșee

[bolache alexandru]

la granița dintre umbre și fluturi

se sapă uneori un șanț 

în care se ascund

promisiunile iernii

se ascund ca în niște adevărate tranșee 

și deasupra în zbor obuzele 

rătăcesc în neștire

de la un suflet la celălalt 

căutând uimite 

orice urma de mir

vântul îmi soarbe din piept 

necredința 

dar sufletul meu 

te așteaptă să vii

sunt tot mai aproape

de aceste tranșee

și luna din ceruri

zâmbește stingher

nașterea Ta 

reaprinde speranța

și toate rugăciunile noastre

uneori strâmbe 

își găsesc izbăvire 

într-o bucățică de cer

 

 

[bolache alexandru]

Mulțumesc, Vasilisia!

[Vasilisia Lazăr]

Frumoasă mărturisire de credință, acum, în sărbătoare. Mi-a plăcut mult!

[bolache alexandru]

Mulțumesc ManDan! Crăciun fericit!

[petrut dan]

Un poem actual, bine alcătuit, am citit de la început și până la final ideea și-a păstrat punctul cardinal ceea ce a făcut să ajung cu bine la destinație!) Îmi place îndeosebi faptul că nu te-ai lăsat ''prins și înșelat'' de multitudinea de variații care, sunt sigur, că ți-au făcut cu ochiul, cum mi se întâmplă și mie, recunosc, și cum se întâmplă de obicei tuturor scriitorilor mari, aici e vorba doar de noi, ma man, )), ne permitem, o singură dată e Crăciunul pe an, )) revenind, un poem frumos, curgător și pe înțelesul oricui ar vrea să cârcotească, ai purtat o luptă din care ai ieșit învingător, ma man, toate cele bune acasă, familiei, cu prietenie!

[bolache alexandru]

Piesa la care faceți referință domnule Cicu are la bază un fenomen, un eveniment real petrecut în timpul primului război mondial și poartă numele de pacea sau armistițiul de Crăciun. Eu am asemănat acest armistițiu cu o melodie care e drept face referire la Mr. Churchill deci este despre al doilea război mondial: Jona Lewie, Stop the cavalry. E una din melodiile de Crăciun care îmi place la maxim...

[Tudor Cicu]

Există o piesă de teatru scrisă de Emil Lungeanu (al cărui titlu îmi scapă), și care se petrece pe front, în Primul Război Mondial, când toți soldații , germani și români, ies din tranșee, fac un armistițiu de repaos și sărbătoresc, la lumina lunii, noaptea de Crăciun. Închină un pahar cu vin, fac toasturi și se îmbrățișează, uitând că ceva mai înainte se „scuipau” cu gloanțe. Dacă n-ar exista aprioric teatralitatea în sine, nici poezia nu s-ar putea oferi simultan ca spectacol al măreției nașterii lui Iisus care ne spunea că cine judecă lumea se judecă pe sine. Și da, poezia nu a murit și nici nu va muri: ca „torța” aprinsă (luna din ceruri... și toate rugăciunile noastre) din poezia ta!

[bolache alexandru]

Drag popasul tău, Gina! Semnul lăsat mă onorează!

[bolache alexandru]

Mă bucur că ai rezonat, dragă Maria. Comentariul tău e o adevrată poezie...

[chindea maria elena]

Metamorfozele eului nostru sunt la un capăt de curcubeu și o respirație de înger! Totul e să ne-asumăm și slăbiciunea și puterea! Și vibrația manifestării!

Puternic poem!

[chindea maria elena]

M-am rătăcit în propriile tranșee - ispita m-a biruit! Revin!