Gerul, bine ai ieşit din inima mea primăvară

[Simion Cozmescu]

Mă aştern meleag etern simplu şi poem.

Rup dezrădăcinarea în valuri...Marea.

Nu iubesc pe pleoape bântuite de insomnie,

vagabondaj al pierderilor de gene năuce,

scuze iubirii ţâşnite din glasul amiezilor nervoase.

Mestec  opiu, hei,  beau secundă.

Mi-aştept la mal trimisa undă.

Vremuri curg pe ordinare metereze.

Nu treze, nu treze.

Deschid murmuri şi ţurţuri de vară clipie,

merg invers pe strada saşie

nu cer aprobare,  ireale strasuri...

Revin spre ceaţa cu măguri şi florile sclipii.

Nu trezie, nu trezii.

 

Gerul din florile de gheaţă

spune bine ai venit primăvară,

ieşi afară din inima mea.

[Simion Cozmescu]

De asta sunt iritat :)

"Când mă duc la piață, trag la taraba care are roșii cu căcat de câine pe ele. Mulțumesc."

La poezie, text, se poate lucra, normal, deocamdată atât m-am priceput, mai aştept păreri (calme) despre el, nu numai de aici. Deocamdată, văd că place şi în forma asta :).Vă mulţumesc de citire şi comentariu. Poemul se vrea a fi o explozie, o înlănţuire de imagini, sunete, care să pregătească strofa de final. 

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Cozmescu, vă simt iritat și chiar nu văd de ce. De exemplu, acest pasaj îl înțeleg parțial.

Deschid murmuri şi ţurţuri de vară clipie,

merg invers pe strada saşie

nu cer aprobare,  ireale strasuri...

Revin spre ceaţa cu măguri şi florile sclipii.

Nu trezie, nu trezii.

[Simion Cozmescu]

Reparăm, dar nu o ungem cu ..whatever. O zi bună, cred că nu mai cumpăr roşii azi.

[Ion Lazăr da Coza]

Unde sunt stângăcii vădite, e recomandabil (asta și ca o reverență față de cititor!) să reparam pe loc.

Dacă unei mașini i s-a blocat frâna, marșăm sau reparăm (mai ales că avem o mână de ajutor)?

[Simion Cozmescu]

Nu cred că meritam eu, poezia mea, efortul meu, cititorii aşa ceva...Aici e un atelier ceva nu? Probăm, rodăm, poate că nu am priceput eu bine...

[Ion Lazăr da Coza]

Deci nu merită să ne mai obosim și să reparăm. Servim cititorilor disonanțe...

Când mă duc la piață, trag la taraba care are roșii cu căcat de câine pe ele. Mulțumesc.

[Simion Cozmescu]

Gerra, am mai postat poezia asta pe alte site-uri...numai aici am scris la titlu gerul...oare de ce ? Dacă gerul(meu) ar avea o fată, tu ai fi....Mulţumesc fain. Ion da Coza, mulţumesc de citire şi critica constructivă...sincer , de acord, dar e aşa fain să te joci, cât timp nu e nimic pe hârtie....Doar transmit, cu risc de disonanţe. Chris, Sofia, e o plăcere să ştiu că sunt citit de voi.

[chindea maria elena]

Trezia înseamnă locuirea dincolo de vâlvătaia trăirii! Fără urcarea pe ruguri nu avem autenticitatea afectelor, dar aceasta nu este decât o treaptă în evoluţia spiritului! Ochiul treaz înseamnă altitudinea privirii în tine - unde aerul este rarefiat şi rece! Iubirea acolo are alte conotaţii într-o primăvară eternă ce ne locuieşte şi nu - în funcţie de investiţia de încredere în ceea ce suntem dincolo de dualitate!..... Îmi place gerul tău, Simion! Cu drag, Gerra

[Ion Lazăr da Coza]

Notă:

Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…). Nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... De ele nu se ataşează alte semne grafice (…!), dar pot fi precedate de astfel de semne (!...), nu-s însoțite de virgule. False puncte de suspensie se întâlnesc în exprimări îngrijite, cum ar fi: „– Ce p…a mă-sii?!!” adică „– Ce pizda mă-sii?!!” Iertată fie licenţiozitatea! (Acesta e un răspuns-tip pe care îl primesc toţi cei ce fac această greşeală!...)

***

Observ mai multe „disonanțe” la această postare. În titlul, Ger sau Gerule, altfel - nu. Apoi am semn de întrebare asupra cuvintelor: clipie, sclipii, trezie, trezii.

Poezia parcă spune ceva, dar...

da Coza

[Chris]

Frumos! :))