Sunt?

[BOTICI GABRIELA]

Îngenunchez
sub umbra fumului unei lumânări.
Cuvintele-mi curg
între malurile de carne

ale existenței efemere.

Sunt
o întrebare tatuată pe trupul clipei
ecoul unei incertitudini.
Mă îmbrățișează o friguroasă tăcere
la fiecare incertitudine.
Pe sub urmele șterse ale timpului
cine mai strânge esențele risipite ale ființei?

Sunt

un gând cu pleoapele închise
în orbitele nemiloase ale sfârșitului
într-un cerc nefiresc
între carne și … nimic.
Greutatea rămânerii

la marginea timpului
n-are limbaj
ci doar contur de cruce.

 

 

[BOTICI GABRIELA]

Mulțumesc din suflet. Voi fi atentă la repetiții. Titlul l-am dorit a fi o întrebare pentru a marca totuși nesiguranța existenței.

[Vasilisia Lazăr]

Poemul tău, Gabriela, are o puternică încărcătură existențială, explorând fragilitatea ființei și neliniștea clipei. Imaginile sunt sugestive și memorabile („o întrebare tatuată pe trupul clipei”, „un gând cu pleoapele închise”), iar tonul confesiv sporește intensitatea emoțională. Atmosfera e de o gravitate meditativă, între viață și moarte, între efemer și absolut.

Ți-aș da și câteva sugestii. Unele repetiții (aici „incertitudine”) pot slăbi impactul dacă nu sunt dozate atent. Structura liberă și fragmentată susține mesajul, dar ar putea câștiga printr-o mai atentă ritmare a versurilor, pentru a evita „ruperea” prea bruscă, iar metafora „malurile de carne” e puternică, dar destul de dură; o altă imagine ar putea aduce echilibru în textura lirică.

În concluzie, poezia e una profundă și gravă, cu un lirism marcat de interogații existențiale. Chiar dacă ar putea fi mai concentrată pe anumite planuri expresive, rămâne un text intens și autentic, în care se simte căutarea de sens „la marginea timpului”.

Titlul e o întrebare? Din text nu ar reieși.

[Chris]

frumoase imagini, mi-a placut si imaginea din final...

[BOTICI GABRIELA]

Dacă aș schimba cu marginea sufletului s-ar presupune că fug din propriul meu suflet și n-am puterea de a trăi în interiorul lui. Am vrut să fie marginea timpului pentru că pe acesta nu-l cunoaștem și stăm la marginea lui așteptând sfârșitul. Asta am vrut să spun. Dar este o idee bună și ceea ce ați spus. Depinde din ce unghi privești.

Vă mulțumesc frumos.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Poemul surprinde cum nelinistea necunoscutului nu aduce zgomot sau haos, ci o tăcere apăsătoare care paralizează sufletul. 

Aș schimba  marginea timpului cu marginea sufletului. Am citit cu plăcere!

[Monica Pester]

DA, DA, DA !

Imagini inedite ce transpun stări inedite.

Felicitări !

[BOTICI GABRIELA]

Mulțumesc din suflet.

[Ada Nemescu]

Ce frumos! 

Mi-ai răscolit sentimentele, gândurile, și m-ai ajutat să-mi pun întrebări. Cred că asta înseamnă o poezie bună, fluxul de energii bune, constructive.

Sunt
o întrebare tatuată pe trupul clipei
ecoul unei incertitudini.

Te felicită, aDa