Fără tine

[Camelia Ardelean]

Oare-aș ști să trăiesc fără tine?

Spune-mi tu, dragul meu visător!

Inimi seci, pâlpâind, orfeline,

S-ar surpa într-o oază de dor.

 

Pătimaș n-ar mai fi decât timpul,

Absorbind nopți ingenue,-avid,

Și lăsându-ne goi în răstimpul

Dintre-un vis și un gând insipid.

 

N-aș putea să îmi port din povară

Pe un trup mutilat de tăceri,

Nici s-ascult note dulci de vioară

Din concertul banalului „ieri“.

 

Zile-ntregi mi-ar părea un supliciu,

Învrăjbită-n pustiul din noi,

Iar durerea mi-ar fi un deliciu,

Curcubeu prin zoritele ploi.

 

Cicatricea destinului, vie,

S-ar schimba în tranșee adânci,

M-ar preface-ntr-o groapă pustie,

Aș fi iarbă răzleață pe stânci…

[Nădejde Angelina]

Mi-a plăcut!

[Ion Lazăr da Coza]

Renunță urgeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeent la prima strofă!

Oare-aș ști să trăiesc fără tine?

Spune-mi tu, dragul meu visător!

Inimi seci, pâlpâind, orfeline,

S-ar surpa într-o oază de dor.

Fără tine - iată un superb, fantastic, mirobolant, feeric și catastrofal clișeu!

da Coza

[Camelia Ardelean]

Domnule Iordăchescu, bucuroasă de popas! Mulțumesc mult de comentariu și de explicația detaliată! Înțeleg ce este acela clișeu, eu mă refeream că nu știu exact, de exemplu în această poezie, care anume sunt clișeele respective! Nu am folosit în ea secvențe sau exprimări pe care eu personal să le fi citit și în altă poezie. Probabil că or fi fost folosite întâmplător și de alții, care scriu de mult timp, nu zic nu, nu am cum să știu asta, eu le-am scos "din mine", crezând că sunt originale! Îmi pare rău să constat că (unele) nu sunt! :-( Stimă,

PS: Mulțumesc mult de urări!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Doamnă Camelia Ardelean,

Clişeele sunt asocierile de cuvinte cuprinse în metafore sau diverse epitete pe care le-au mai folosit şi alţi autori, în alte texte. Clişeul este şi maniera în care se abordează o anumită temă, unghiul din care se face această abordare. Cu timpul le veţi exclude din limbajul poetic, asta dacă doriţi să progresaţi. Va trebui să căutaţi şi să găsiţi şi o altă modalitate de exprimare şi un alt mod de expunere, ceva care să vă personalizeze stilul. Iar asta o puteţi face, aşa cum bine v-a spus şi Ana, prin lucru asupra textului. Nu totul este să rimeze sau să corespundă prozodic normelor, mai trebuie să şi exprime într-un mod firesc şi original (atât cât se poate) o viziune proprie. De aici ideea de a lucra asupra textului.

Vă doresc succes! Va veni şi asta, dacă doriţi!

Complimente,

[Camelia Ardelean]

Doamna Agafia Drăgan, drag popasul dvs., drag sufletul dvs. sensibil! Mulțumesc de promovare! Prețuire, 

[Camelia Ardelean]

Domnule Bolache, bucuroasă de popas și de opinia sinceră! Și eu vreau să mă rup de clișee, problema e că... nu știu care sunt acestea! Eu le descopăr ulterior, când îmi spuneți dvs., cei de aici. Pentru mine, totul e nou! După cum am mai spus-o, citesc poezie constant de 3-4 luni, nu știu ce s-a mai folosit și ce nu, stilistic vorbind. Probabil că o să descopăr pe parcurs, altfel nu văd cum. Drag,

[Camelia Ardelean]

:-)) Se poate, doamna Sofy, nu știu, eu nu am crescut la mănăstire! Și pantalonii trapez erau odată la modă, și au revenit, după un timp! :-) Oricum, mă bucură popasul dvs.! Azi mă bucură orice, așa am hotărât! :-) Stimă,

[Agafia Drăgan]

Lecturat cu placere. Aprecieri.

[bolache alexandru]

Ai un sâmbure bun, imagini frumoase însă aduci și clișee... Eu sper să te rupi și să aduci o poezie frumoasă și originală, să găsești drumul tău!

[Sofia Sincă]

Versuri de adolescente crescute la mănăstire. Cele două orfeline era un film spumos, lacrimogen, în timpuri învechite.

Semn de popas.

Sofy