erai frumoasă

[paparuz adrian]

ca o duminică de Paşte
cu mirosul de cozonaci în priviri
şi sânii plini
de vinul Împărtăşaniei

surâsul ţi-era încondeiat
aşa 
ca un ou de pus în vitrină
iar tălpile
tălpile păreau să te poarte
deasupra colbului

nimeni nu ştie nici acum de ce 
sau de unde
dar când ai intrat
în biserică goală
de orice prejudecată
timpul s-a oprit câteva eternităţi
să numere cu tine lacrimile
unui trecut pe care l-ai atârnat 
fără să ceri voie 
de urechea dreaptă
a preotului topit şi el 
ca o lumânare

apoi ai ieşit 
la fel de goală
dar umbra ta de lumină
a rămas scrijelită 
pe toate porţile
iar mirosul tău 
bântuie și acum
pe străzi 
fantomatic
învelește visele
cu fericiri indescifrabile

în altar
preotul ți-a făcut o statuie
și s-a sinucis

erai frumoasă...
poate încă mai ești

[Mihaela Suciu]

M-ai topit! Felicitări!