Epigon

[Ion Lazăr da Coza]

Se zvonise că scriu poezii.

„Cine, mă, ăla a Chetrei?!...”

(pe mama o chema Chetra)

Ideea că cineva scrie

Nu era nouă pe prundurile

Astea luate adesea de ape,

În satul vecin,

Profesorul I. B.

– „prințul Mîșkin”, cum îi plăcea

la beție

oho!...

să-și spună –,

Care preda din an în an și la școala noastră,

Scosese deja o carte de versuri în

Regie proprie.

„Da, mă, da’ ăla e învățător

Pe când ăsta…”

Cu placheta mea de poeme postmoderniste

N-am rupt gura satului.

„Poezii este

Miorița, Toma Alimoș,

Meșteru’ lu’ Manole, Peneș curcanu’…” ziceau ei

Desfăcând pe rând

Câte un deget din pumnul strâns...

Uitaseră de cele ale lui Anton Pann

Cele cu care au crescut părinții

Când făceau șezători pe la târle, iarna.

Acestea, vă spun că nu știți,

S-au transformat în snoave locale și mulți

Consăteni au devenit

Cu anasâna

Eroii bravului aromân, râzând

Unul de altul.

 

Poate că ăl din cheie, mai târziu,

M-a pus ca să scriu povestiri

Din lumea lor

Cojindu-le, astfel, arinu’-n bătătură

Mărunt-mărunt

Și-acum, când mă văd, mă ocolesc,

Iar dacă n-au cum, ridică-o mână amorțită

Pân’ la coasta lipsă

A semn de salut

Sau se uită la mine

Ca boii lu’ Gândacea

(Gândacea ăsta avea doi boi mari

Și dacă te-mpungeau cu albul ochilor

Ți se muia soarta

Ca snopu’ de cânepă ținut în baltă patru luni

Da' nu erau răi)

și gândesc:

„Io n-am făcut nica grozav

Ca s’ mă zugrăvești în poveștili tali!”

Imitându-l pe Sori…

Ptiu, drace, m-am nuțicizat!

Imitându-l pe Sorescu

Le-ntorc gându’:

O să scriu și eu La Lilieci-i mei

Aducându-vă un omagiu.

Din partea autorului:

Cu această postare, încep un proiect pe care l-am numit (poate provizoriu, poate definitiv) La Ghizunie (accentul pe ultimul i). În Epigon, poezie pilot, mi-am expus pe scurt intențiile, recunoscându-mi statutul de epigon al marelui Marin Sorescu, cel din ciclul La Lilieci. Sigur, nu am harul doljeanului, el cultivând anti-prozodia, ca stare poetică prin revers, discursul voit prozaic și oralitatea țărănească. Eu nu am nimic din toate acestea… doar dragostea pentru consătenii mei. Oare ajunge? Aștept, cu foarte mult interes, părerile voastre. Îmbrățișări!

                                       din ciclul: La Ghizunie

[Ionel Mony Constantin]

Aştept sa vad mai mult si apoi imi dau şi eu cu părerea. Oricum succes in iniţiativa luată!

[gina zaharia]

Dragostea pentru consătenii tăi va fi izvorul care va revărsa poezia din/în suflet. Io zic că faci ceva grozav cu acest proiect!:) Te voi citi cu plăcere! Succes!!!

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc pentru încurajări, neprețuita mea Lisia!

Încercarea moarte n-are!

[Ion Lazăr da Coza]

Gabriela, dacă te știu aproape...

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă Mihaela, ce-mi doresc mult e să nu dezamăgesc. Oricum, n-ar fi primele încercări aruncate la gunoi.

[Vasilisia Lazăr]

Dragul meu, știu cât de mult îți iubești consătenii. I-ai imortalizat în proză, iar acum ți-ai propus să-i nemurești în poezie. Nu-mi rămâne decât să-ți doresc succes. Aștept cu nerăbdare postările.

Cu drag(oste),

                   Lisia

[Gabriela Grădinariu]

Mi s-a confirmat comentariul la cealaltă postare. Tipar mai mult sau mai puţin sorescian dar conţinut absolut autentic. Succes !