Doar iubeşte-mă!

[Herțeg Claudia (Mota)]

Iubeşte-mă în gând, ca altădată

Şi lasă-mă acolo câteodată,

Când stelele la vise te mai cheamă,

Să pot să îţi şoptesc: "nu-ţi fie teamă".

Iubeşte-mă în taină, de parcă n-am fi doi,

C-aşa ne-a fost iubirea-ntotdeauna,

Mai multe veşnicii şi nu doar una,

Ascunsă de oricine, ascunsă şi de noi.

Iubeşte-mă departe, aşa cum m-ai iubit,

Să nu se poată şti şi nici afla,

Căci vom greşi, aşa cum am greşit,

Greşelile doar eu le voi ierta.

Iubeşte-mă o viaţă, urăşte-mă-ntr-un fel,

Căci n-ai fi tu dacă n-ar fi aşa

Şi nici eu nu te-aş mai iubi la fel

Dacă vreodată te-ai putea schimba.

Iubeşte-mă în ciuda ta şi-a mea,

Iubeşte-mă în ciuda tuturor,

Dar nu veni, oricât mi te-aş chema,

Nu ştiu să te iubesc decât cu dor.

Tu doar iubeşte-mă şi atât,

De restul se ocupă veşnicia,

Iar eu purtând tăcerile la gât,

Îţi iert, desigur, nestatornicia.

[Mihaela Popa]

o bijuterie poezia ta!

o cârcoteală mică  aici "stelele la"nu-mi sună bine, în rest e o splendoare

[Herțeg Claudia (Mota)]

Mulţumesc Dan Petruţ. Accept cu plăcere cele câteva modificări, dacă asta rezolvă păcătoasa aceea de metrică :) Nu au cum să ne iasă vorbe, eu sunt aici ca să învăţ şi un coleg binevoitor s-a oferit să mă ajute. :) nu-i nimic păcătos aici... :) Hai să văd viespii aceia mici :)

[petrut dan]

Aaa, așa vreau și eu! Dacă e adevărat ce scrii tu acolo sau doar e așa la nivel declarativ?!)) Acum serios, foarte frumos, poetic și delicat poemul tău, aș avea câteva cârcoteli, știi, niște viespi mici, ))), dar nu ți le zic, poate dacă îmi dai voie, câteva modificări ți le aș trimite cu drag! Seară bună, fată dragă! Hei, așa mi-a venit , nu vreau să ne iasă vorbeee! )) Suntem colegi și atât, dar orișicât!)))

[Herțeg Claudia (Mota)]

Mulţumesc, Vasilisia, adevărul e că sunt certată cu metrica... adică nu prea o pricep, prea vrea să-mi fure din ce simt.  Am multe de aflat despre poezie, de aceea spun mereu că eu nu scriu poezie, doar sentimente şi... nu e vina mea că ele se încăpăţânează să-şi găsească rimă. Sper  ca, aşa, cu ajutorul "Însemne"-lor să învăţ într-o zi să scriu cu adevărat poezie...

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumos știi tu iubi, Dia! Și ce frumos știi ierta!

Căci vom greşi, aşa cum am greşit,

Greşelile doar eu le voi ierta.

Folosind dativul posesiv, încă îl consideri al tău, chiar dacă poate nu mai e.

Dar nu veni, oricât mi te-aş chema

E o poezie atât de emoționantă, încât te face să nu mai ții cont de metrică.

Îmbrățișări!

[Herțeg Claudia (Mota)]

Uneori comentariile sunt mai frumoase decât creaţia.... acesta este marele farmec al "Însemne". Mulţumesc.

[Mihai Katin]

Iubeşte-mă în ciuda ta şi-a mea,

Iubeşte-mă în ciuda tuturor,

Dar nu veni, oricât mi te-aş chema,

Nu ştiu să te iubesc decât cu dor.  este  cel mai  emotionant  catren  al  poemului ,este  refrenul  unui  autentic  cantec  de iubire!

https://www.youtube.com/watch?v=5YEboNQsqBg&pp=ygUbaXViZXN0ZS1t...

[bolache alexandru]

Iubirea necondiționată, iubirea ca unic mod de a trăi... Doar atât...