Dincolo de timp

[BOTICI GABRIELA]

Deschide larg fereastra, spre liniștea deplină,

Zbura-vom în lumină și dincolo de timp

Și-n siderala clipă, cântând la violină,

Pluti-vom peste briza ce n-are anotimp.

 

Vom împleti, de-a pururi, doar gânduri și lumină

Și timpul din cuvinte cânta-vom amândoi;

Deschide larg fereastra spre liniștea deplină

În care numai gândul cuvântă pentru noi.

 

Și florile iubirii vor prinde rădăcină,

Să înflorească roua ce picură calin

Când ne vor pune aripi, petale fără vină,

Zbura-vom prin lumină, spre dincolo, deplin.

 

Deschide larg fereastra spre liniștea deplină

Și vino lângă mine, iubirea e prea grea!

Să-mi mângâie corola, cu tine să revină,

Porni-vom către lumea ce doar pe noi ne vrea.

 

Cu soarele în palme și-n zâmbet nemurirea

Noi nu mai cerem clipe, nu mai dorim răstimp

E totul pus în suflet – speranța, înflorirea…

Zbura-vom în lumină și dincolo de timp.

[BOTICI GABRIELA]

Vă multumesc frumos.

[Tudor Cicu]

„E totul pus ]n suflet!”... în acest tablou romantic doar ca fiecare din noi să-și deseneze o fereastră și să călătorească „dincolo de timp” prin stații stelare. Îmi arată că poeții silabisesc iubirea din toate încheieturile. Frumos!

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc frumos.
O zi plină de iubire vă doresc!

[Corneliu Neagu]

Am deschis fereastra spre această poezie pe care am citit-o cu multă plăcere și pe care am apreciat-o, atât pentru conținutul său vibrant cât și pentru metrica corectă desfășurată pe cuprinsul tuturor strofelor...Felicitări cu gânduri alese!

[Vasilisia Lazăr]

Iubirea între așteptare și transcendere. Frumos! Și corect ca tehnică poetică.

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc frumos.

[Mihai Katin]

Deschide larg fereastra, spre liniștea deplină, acasta mantra  superba  da poemului  o  deschidere  spre   o  calatorie   a  vietii,spre  acel  ceva  aproape  imposibil  de sperat:

Zbura-vom în lumină și dincolo de timp.

cu   pretuire!