Dezghețurile focului

[chindea maria elena]

 

cândva nopțile mă începeau direct iubite

fără false pudori puteam mărturisi în șoaptă

survolez iubirea ca și cum aș vorbi despre lume cu mine

prin tine trec fără să cioplesc gării așteptare de nici o culoare

și violenței de-a mă primi în genunchi nici o smerenie falsă

sunt eu mestecată în colți de venin cu blândețe

dragostea ce mă trimite să-ți poți spune într-un fel anume

când dureros îți cântă vântul în strune

și tu alegi să mergi pe un arc întins de necunoscut

fără să dai drumul săgeții

 

mă numesc maria și port în coapse bărbați ce mi-au uitat numele

dar simt încă arsura cerului din mine

pe-atunci pictam pielii voastre răsăritul fiecărei atingeri

ca pe-un început de rai

și făceam respirații gură la gură extaticei morți

 

cândva aprindeam entuziaști un foc de tabără din sentimente

la temperatura dormitorului

poșam dorințe sub piele

dinamitam visele care nu îmbrăcau zborul perfect

și ieșeau nepieptănate în ger

 

rareori mi-aminteam trupul de împărtășanie

lăsat ca o piele de șarpe

în altar

 

pe inima mea dumnezeu scria un răvaș de iubire

cu stele căzătoare

și eu topeam întreaga lume în pântec

 

cândva iubiții mei învățau să înoate prin lume cu un fulger în gură

 

[chindea maria elena]

Reverență Alex pentru recepționarea mesajului! Îmbrăcăm atâtea personaje în viață - încât uităm uneori cine suntem! Grație!

[chindea maria elena]

Mulțumesc Gina, aprecierea ta mă onorează! Îmbrățișări!

[chindea maria elena]

Mulțumesc de evidențiere, d-le Grig. Am încercat o portretizare a rolului feminin la minunea vieții! Cât am reușit, timpul și cititorii vor decide! 

[chindea maria elena]

Chiar la Regina din Saba nu m-am gândit - dar la modul ideatic toți suntem reprezentarea arhetipurilor orihinale, manifestând fiecare aptitudini mai mult sau mai puțin reliefate! Dincolo de unicitate suntem ceea ce îndrăznim să fim!

Mulțumesc pentru evidențiere, Mihai!

[Chris]

ce frumos! finalul puternic si dramatic ca de obicei :)

[Monica Pester]

Când ai curajul să deschizi focurile la modul acesta intens dar destins totuși, nu te gândești decât la cel puțin două lucruri. 

Fie este o rupere, un fragment de imaginație extrem de bogată care ne captivează prin sentința de borderline afișată într-un text rămuros,

fie este o poveste trăită cine știe când, etalată nu cu curaj ci cu siguranța, iată, din nou, a învingătorului si pe acest drapel al iubirii carnale, ca și cum ai străbate o lume masculină ce merită dominată.

În ambele gânduri, poemul îmi lasă impresia de spovedanie oferită cu bucurie, a unei isprăvi super stenice. 

Admirație, Gerra!

[petrut dan]

Foarte bun debutul cu nopțile acelea ce te începeau fără false pudori, mi-a plăcut foarte mult, dar poemul întreg este plin de imagini deosebit de reușite, în stare să-ți schimbe starea și să te pună pe gânduri, oare există o așa iubire care să topească în pântecul ei întreaga lume, un  poem  mirabil, felicitări Maria, mi-a plăcut tare, cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

mă numesc maria și port în coapse bărbați ce mi-au uitat numele

dar simt încă arsura cerului din mine

pe-atunci pictam pielii voastre răsăritul fiecărei atingeri

ca pe-un început de rai

și făceam respirații gură la gură extaticei morți

 

cândva aprindeam entuziaști un foc de tabără din sentimente

la temperatura dormitorului

poșam dorințe sub piele

dinamitam visele care nu îmbrăcau zborul perfect

și ieșeau nepieptănate în ger

 

rareori mi-aminteam trupul de împărtășanie

lăsat ca o piele de șarpe

în altar

Multe femei ar putea spune „mă numesc Maria”. Superb poemul tău, Gerra! Superb!

[bolache alexandru]

O adevărată călătorie prin valurile dragostei, așa am perceput poezia ta. mă numesc maria și port în coapse bărbați ce mi-au uitat numele

 

dar simt încă arsura cerului din mine...  o călătorie impresionantă pentru că pe inima mea dumnezeu scria un răvaș de iubire

 

cu stele căzătoare

 

și eu topeam întreaga lume în pântec... Poate de aceea cândva iubiții mei învățau să înoate prin lume cu un fulger în gură

 

 

[gina zaharia]

 În laboratorul tău stările se așază cât pentru un tablou adevărat.

mă numesc maria

Felicitări, Maria! Superb poem!