La colț de stradă mor prieténii,
amantele se culcă cu mai mulți,
copiii simt c-au devenit adulți,
tot alergând pe străzile pustii.
Și iarna rece vine peste noi,
iar frunzele, pe ritmuri de poem,
plutesc incert pe trenuri care gem
ducând soldații noștri la război.
.
Orașul tot e un coșmar stupid,
iar oamenii stresați nu înțeleg
ce-i parte separată ce-i întreg
în granițele care ne închid.
Și-n orice întrebare e un chin,
îl resimțim în inimă și-n gând,
se sting în noi speranțele plângând
pe marginile unui crunt destin.
.
Himerice imagini trec prin vis
și ne trezim în spaime și-n delir,
iar patul ni se pare cimitir,
plutind imponderabil în abis.
Iar cei apropiați, în mod fatal,
ne intră cu picioarele-n destin
și când paharul de durere-i plin
ne internează noaptea în spital.
.
Dar, ca răspuns la gestul lor brutal,
pe doctorii ce-s mai nebuni ca noi
îi dezbrăcam și îi închidem goi
într-un salon cu gratii de metal.
Adaugă un comentariu
Dragi prieteni Mihai Katin și Maria Elena Chindea, vă mulțumesc pentru popasul în lumea versurilor din această poezie și pentru comentariile scrise aici! Așa cum am precizat în alt comentariu, pe care îl găsiți mai jos, această poezie nu se înscrie în logica poeziilor scrise de mine până acum. Este totuși numai o poezie, nimic mai mult... Să nu-i atribuim forțe telurice pe care nu le are. Unii cititori au considerat-o chiar bună. Dacă ar fi să căutăm la marii noștri poeți, de la Eminescu și până astăzi, găsim nenumărate asemenea poezii. Voi cita aici numai patru strofe din cele multe care fac parte din celebra prefața în versuri scrisă de Adrian Păunescu la marea sa antologie "Cartea cărților de poezie".
"Acum, că viaţa mi-a ieşit prin piele
şi simt că pot, în orice timp, să mor,
m-am internat în versurile mele
ca-ntr-un spital de ultim ajutor.
.
Brancardierii nu mă bagă-n seamă,
mă port pe mine însumi către pat,
mă-mpart din nou în tată şi în mamă,
deşi în mine i-am amestecat.
.
Mi-e greu la mine-n poezie, soră,
dă-mi apă, pentru cât m-au hăituit,
şi pentru toată boala mea majoră,
injecţie să-mi faci, cu plumb topit.
Şi, uite, mor şi eu la mine-n texte,
se-nalţă steagul doliului la porţi,
urât îmi este şi prea greu îmi este,
când aflu că şi doctorii sunt morţi".
Un mare spirit spunea: „Lumea-i cum este și ca dânsa suntem noi”! Și cum același obiect sau acțiune poate fi văzut/văzută diferit depinzând de filtrul sau unghiul de unde este privit precum și de evoluția observatorului, n-aș da sentințe drastice. Iisus a propovăduit iubirea și de sus de pe cruce - nu s-a lăsat strivit nici de răutatea și insultele celor ce l-au condus pe Golgota nici de țipătul cărnii! Și-a păstrat nealterată credința în divinitatea spiritului și la nuntă, și vindecând leproșii și sub tortură. Noi, dacă vrem să ne numim cu adevărat creștini, trebuie să demonstrăm aceeași credință, că suntem fii ai Tatălui ca și el. Depresia, ca boală, o înțeleg, dar este totuși o abdicare de la valențele spiritului. Iar Tatăl și-a pus lumina lui divină în noi ca să fim niște ÎNVINGĂTORI nu niște VICTIME. Ca șarjă prin tarele societății - poemul este foarte bun. Eu așteptam să văd și luminița de la capătul tunelului. Care există negreșit în orice întunecime.
Nu mai știu cine a zis un mare adevăr:„ Nu pot să împiedic corbii negri ai nenorocirii să vină - dar pot să-i împiedic să-și facă cuib”! Asta este puterea dată nouă de Tătuca!
Himerice imagini trec prin vis
și ne trezim în spaime și-n delir,
iar patul ni se pare cimitir,
plutind imponderabil în abis.
Iar cei apropiați, în mod fatal,
ne intră cu picioarele-n destin
și când paharul de durere-i plin
ne internează noaptea în spital.
da, este o depresie, este o stare a renuntarii in primul rand la speranta, in al doilea la nadejdea ca soarele nu rasare doar la estul geografic, ci si in estul inimii, daca acolo stim sa pastorim turmele norilor...
sa auzim de bine!
Apreciez foarte mult comentariul scris aici, stimate prieten și coleg de condei Grig Salvan. Mulțumiri alese din partea mea!
Acută trăire a decadenței din jurul nostru, orecum asemeni unor poeme urbane bacoviene cu care se intersectează parcă unele expresii și imagini. Finalul e copleșitor prin lipsa oricărei speranțe de însănătoșire a societății bolnave în care trăim. Am citit cu interes aparte un poem ce parcă vine pe contrasens cu poemele obișnuite, melancolice și nostalgice, dar învăluite într-o lumină blândă și sentimentală.
Vă mulțumesc foarte mult pentru comentariile lăsate aici despre poezia mea "Depresia"! Este o creație lirică care nu se aseamănă cu ceea ce am scris până acum...Se simte, aici, influența lui Edgar Allan Poe, cu deosebire în ultima strofă în care doctorii sunt închiși într-un salon cu gratii de metal. În scrierea lui Edgar Allan Poe, nebunii își asumă chiar rolul de doctori și de conducători ai spitalului. Cât despre comentariile domniilor voastre - Alexandru Bolache, Tudor Cicu, Gheorghe Pârlea, Vasilisia Lazăr - le apreciez foarte mult și vă mulțumesc pentru conținutul lor.
Într-adevăr depresie! Eu prefer să văd și partea frumoasă. Și cred că domnul Pârlea are dreptate. Parcă prea i-ați pedepsit pe doctori. Or fi și unii care ar trebui închiși, dar sunt și mulți cărora le datorăm viața noastră și a celor dragi. Cel puțin eu am destule exemple.
Cu drag și fără gânduri așa de negre!
Realitatea crudă a timpului nostru, în măiestrită grilă poetică. (Totuși, strofa finală, în substanța ei concluzivă, parcă știrbește puțin din calitatea întregului. Iertați, că îndrăznesc!)
Cu respect, distinse Dle Corneliu Neagu,
Nu-i ușor să ții un jurnal al depresiei și să treci în jurnal înfricoșările zilei, durerea sau țipătul ei, dar aici cuvintele vin în sprijinul durerii, iar finalul e hazliu. Noi care stăm la marginea poemului, ca în tranșee, ne amuzăm la final, dar nu ridicăm încă steagul alb al împăcării... numai Dumnezeu să nu se descurajeze. Știm că El e precaut. Poezia se poate citi și la lumina unui chibrit aprins, să nu se facă dintr-o dată lumină și să scape doctorii, în final! Că am și eu un dinte contra lor. Cu alte cuvinte, mi-a plăcut.
O poezie de început de an cu sentimente confuze și întrebări chinuitoare cu imagini himerice și speranțe care se sting... Mâine vom reveni la normal!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE